zgomot

Mike Chadway: Trebuie să te învăţ cum să flirtezi.
Abby Richter: Ştiu să flirtez.
Mike Chadway: Bine, bine. "Numele meu este Abby şi îmi place să citesc Tolstoy, îmi plac plimbările lungi şi picnicurile romantice." Nu prea cred.
Abby Richter (îl apucă pe Mike de fund şi îi imită vocea): Bună, iubito, ai lenjerie intimă pe tine?
Mike Chadway: Niciodată nu aş întreba chestia asta şi nici nu aş pipăi-o.
Abby Richter (imitându-l în continuare): Ce-are dacă pipăi, adică de ce este acolo dacă nu ca să-l pipăi eu? (Îl stânge atât de tare încât Mike scoate un zgomot.)
Mike Chadway: Eşti o persoană cu probleme grave de comportament.
Abby Richter (cu o voce normală): Poate că sunt doar o elevă bună. (Îşi plimbă mâna pe pieptul lui şi coboară.)
Mike Chadway: Vrei să nu mai faci aşa?
Abby Richter: Aşa cum? (Îşi plimbă în continuare degetul pe corpul lui.)
Mike Chadway: Să nu-ţi mai plimbi degetul în jos... acolo... pe mine.
Abby Richter: De ce, te excită?
Mike Chadway (râde forţat ca şi cum ar vrea să zică "vezi să nu"): Poate.
Abby Richter (seducător): Ştii, cred că-mi place.
Mike Chadway: Serios?
Abby Richter (înclinându-se, faţa ei aproape atingându faţa lui): Fraiere.
Mike Chadway (enervat): Eram sigur. Pân-aici, nu-i dai lecţii la profesor.

replici din filmul artistic Adevărul gol-goluţ
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic început de vară

E toamnă-n început de vară, cu ceru' aproape în umbre gri cu alb
Şi doar arar cu câte un franjurat de azur, ce-n tonuri vânăt se topeşte
Cu ropot în şiroi, plesnind pământ, torent spălând asfalt în spume dalb
Într-un amestec rece cu pluş cald, sub câte-o rază, ce ochiul o zăreşte...

E bolta un ocean de adâncuri sumbre, înalte, stând să se prăvale
Doar după o boare de dogoare, se începând cu o caldă, fină adiere
Şi apoi cu o rafală de niciunde, purtând multul praf din deal la vale;
Cu rupt de crengi de frunze verzi, zgomot de table... rugi, priere.

Răzbate parcă-n haos voce în iureşul de voci în vânt printre şuvoaie
Şi multe muşte în roi apar ca dintr-un stup, libidinoase în atingeri...
Începe iar să curgă cer; pământ se face o apă din ocean, din ploaie
Ce ţine, ţine... Apoi albastrul clar, curat, răzbate vânătu-n împingeri...

... Doar pasager, că răzbunarea vine scurt, e fără leac, neîncetată....
Dispare raza stăbătândă; o pâclă albită e bleul, gri din nou se colorează,
Lăsând şuvoaie în dâră depresivă, în piept, mintea o făcând înceată...
O fi în fond un semn că totul e nesigur; natura încă-n lume-i trează!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care ascultă

"E cineva acasă?" a strigat Călătorul,
Şi-a bătut în uşa luminată de razele lunii;
În tăcerea mare, calul păştea smocuri
De iarbă printre ferigile înalte cât alunii;
O pasăre a izbucnit peste capul Călătorului,
Dintr-un meterez al vechiului castel;
A lovit cu putere-n poartă, a doua oară:
"E cineva acasă?", a strigat el.
Dar nu a coborât nimeni să-i deschidă;
Nu s-a iţit nici un cap prin barele de fier forjat
Care să-l privească în ochii cenuşii,
Cum aştepta acolo perplex şi nemişcat.
Numai stafiile, mereu atente la orice zgomot,
Care locuiau atunci odăile pustii,
Ascultau înlemnite sub praful galben, selenar,
Vocea aceea venită de departe, din lumea celor vii –
Strânse pe scările-înnegrite, care duceau
Spre holul gol, palid luminat sub razele de lună,
Cu urechile ciulite-n aerul învolburat
De vocea Călătorului, încă vibrând precum o strună.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!