Epigrame despre vreme, pagina 3

De o vreme el iernează,
Că aşa-i e scris în stele.
Ursul nu mai hibernează,
E inspector la pubele!

Descrisă-n mod mai lapidar,
Ea este răul necesar,
Ce dup-o vreme oarecare
Se va preface-n lumânare.

Multă vreme am umblat
Pe la pomul lăudat;
Peste tot avut-am parte
De promisiuni... deşarte.

De-o vreme se zvoneşte:
-Scăpăm de griji, nevoi,-
Vom fi plătiţi nemţeşte
Muncind, ca pe la noi!

Soaţa-i aspră, tutelară,
L-a închis din nou în casă,
Că-i o vreme ticăloasă
Să nu dai un câine-afară!

Surghiunit fiind o vreme,
N-are-acum de ce se teme,
C-a venit cu-n gând mai bun,
Deghizat în Moş Crăciun.

Copacul din al meu sicriu,
Destinul şi-l cunoaşte bine
C-atâta vreme cât sunt viu,
Nu poate fi-ngropat cu mine.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost căi ca să-l îmbie
Într-o vreme străbătută
Calea Rahovei, se ştie,
Era totuşi, cam... bătută.

Am auzit al tău lătrat,
Dar el de loc nu m-a mirat:
Destulă vreme ţi-am dat pâine,
Să ştiu prea bine că eşti câine.

Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar ~~-13.39-~~ 6.99 lei.

A fost As în a sa vreme,
Cu "înţepături" şocante
Şi-atacând diverse teme,
El secă izvor de poante.

<< < Pagina 3 >

vreme