Poezii despre virtute, pagina 3
Cenușa vie
Când ani și secoli or să se strumute
ștergând din amintire pe poet
și-aceste versuri, licărind discret,
vor sta-n răscrucea graiurilor mute;
când alte stele-n cer, peste făget,
își vor aprinde tânăra virtute
și dragostea va înflori mai iute,
și vârstele vor trece mai încet;
când fiecare clipă, nendurată,
va pune peste lucruri o durată
de patimă și vis, sub zmalțu-i mat:
cenușa mea, în urna de pe stâncă,
fidelă ție, tresări-va încă
în flăcările ce m-au consumat.
sonet de Ștefan Augustin Doinaș din Ovidiu la Tomis (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Coloana infinitului
Cine caută
în sferele atinse de înalt
găsește prin ere,
datina și oasele nemuririi
la porțile de piatră dintre nopți.
Fulgeră-n inimă iernile lunii,
se sting ochiuri de stele;
nimicul îl șterge...
Coloana infinitului,
virtute a ideii de sprijin
împletește suflete.
Visează și păsările
înălțându-și aripile
prin siluete de metal,
în zbor,
împreună cerul străpung.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbolul neantului
Fugi, geniu al nenorocirii,
Dușman al visului și-al forței,
Tu, care-n mrejele iubirii
Învălui germenele morței.
Fugi, glasul tău mă înfioară
Trimite-ți dorul să se culce
Sărutul tău dacă e dulce,
A lui beție mă omoară
Și părul tău e-ncolăcire
De șerpi cu limbile-otrăvite,
Tu ești adâncul ce înghite
Virtute, geniu și simțire.
Ascunde-ți trupul alb și gol
- O, șarpe dulce al pieirii!
Căci deși pari minunea firii
Ești al neantului simbol.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume strâmbă
De ce lumea întreagă e nedreaptă?
Așa ne-a creat-o nouă Dumnezeu
Ș-atunci n-am putere s-o transform doar eu
Și nici alții cu firea înțeleaptă!
Rămâne-va strâmbă, tot așa mereu
Și nimeni nu va ști-ncotro se-ndreaptă,
Pân' se va naște Om cu mintea aptă
Și spiritul drept, adus la apogeu.
Să poți găsi pe-acest pământ dreptate,
Ar fi un act de luptă și virtute,
Dar secondat de oameni din cetate,
Să nu te pierzi pe drumuri neștiute.
Potecile dreptății sunt blocate,
Speranța este la divinitate...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Mulți Ani!
Din sufletul meu de vechi român,
Cu blândețe și speranță-n viață,
Vă doresc Mulți Ani cu fericire,
Sănătate și multă speranță,
Lumină la urmași în calendare,
Cer cu flori în a voastră iubire,
Pace și belșug în ce-i frumos
De-a fi lăsat în urmă moștenire
La Mulți Ani! Iubiții mei români,
Noul An ce-n miez de noapte vine,
În Grădina Maicii Domnului
Să-l primiți cu suflete senine!
Stele de virtute să aveți în voi,
Cultul muncii evaluat în bani,
Distracție-n hotare cu urarea:
Românie Sfântă, La Mulți Ani!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rogu-te!
Te rog, mă iartă, dacă poți,
Nu-ți fă din dezacord bravadă,
În ochii lumii te socoți
Năpăstuitul fără spadă!
Te rog, mă iartă, dacă vrei,
Necutezând să mă combați,
În viață ai prieteni trei:
Drac, Înger, Sorți predestinați!
Te rog, cu mine să fii bun,
Că bunătatea e virtute,
Nu tot ce zboară e lăstun,
Nu toate vitele-s cornute!
Dar fă un lucru înțelept
Și roagă-te să nu greșești,
Cu mine-ncearcă să fii drept,
Ca lumea s-o împărățești!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor
Mai bogat în virtute decât mulți
învăț deprinderile înțelepciunii,
absorb cât mai din adânc izvorul
și-i las nisipul să-l filtreze
până capătă limpezimea de cleștar,
să-i beau cu dragostea apa vie
cu o sete de lup bătrân.
Nicio frunză nu-mi spune ce va urma,
pădurea așteaptă să se trezească cântăreții,
e o pregătire în surdină.
Prințesa dimineții sosește devreme
și nu mă mai recunoaște
pe semne am devenit
absența în care-mi prinde-n contur trupul
pe fața nevăzută a lunii
plecată la culcare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Steaua
La Steaua care astăzi nu-i
A răsărit minunea
Pe Crucifixul graiului
Ținând în brațe lumea.
Și a plecat călătorind
Frumos spre alte stele
Lăsând un cer bătătorit
În grai cu mii de perle.
A mai lăsat Luceafăr blând
Pe-ntindere de ape,
De raza i-o purtăm în gând
Și sufletul aproape.
Nu-i an, nu-i zi din viața mea
Să nu-l văd în virtute
Ca un Luceafăr, ca o Stea
Cu veșnicii de munte.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni și peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.
Țara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi și puroi.
Țara mea de flori și muguri
Ce-ai trecut desculț prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute și dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada de la răscruce
Când au venit ploile
s-au șters urmele pașilor,
vântul a adunat
prea multe frunze
pe strada ce coboară
spre răscruce.
Fiecare stradă
este un om
un geniu
destin
virtute
viciu,
savantul uimirii
a fiecărei case
numerotată cronologic.
Toate acestea le știam
atunci când am început
să-mi caut strada
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!