Poezii despre veste, pagina 3
Dorul
Mă cauți.
Îmi dă de veste dorul
să fug.
Și-mi vine, în drum,
să scutur pomii în floare,
cu dulcea lor ninsoare
să te-alung.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ninsoare, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre copaci
Ajută-mă, o, moarte, să adorm
Ajută-mă, o, moarte, să adorm
În tihnă și în pace,
Îngăduie truditului meu suflet
cu lipsa-i de vină să se împace.
Bateți, voi, clopote în dungă;
Jalea-acestei morți inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.
Cum să exprim asemenea durere?
Atât de vie, de profundă,
Încât n-aș suferi puterile divine
Să-mi prelungească viața c-o secundă.
Bateți, o, clopote în dungă;
Jalea-acestei morți inimi să străpungă;
Lugubra veste peste tot ajungă;
Moartea-i deja aici,
Leac de vindecare nu există.
[...] Citește tot
poezie atribuită lui Anne Boleyn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre durere
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
Veste
Cicorile culese de tine în mănunchi,
Umblând pe malul gârlei, le-am aruncat pe ape
Și-am stat lângă o rugioară de ceară în genunchi,
Să-i scutur roua care-i izvorâse-n pleoape.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre rouă, citate de Zaharia Stancu despre rouă, poezii despre apă sau citate de Zaharia Stancu despre apă
Veste bună după disperare,
După ce-n piept iaduri șapte-am strâns.
Inima mi-a înverzit la loc,
Căci fusese-n val de negru plâns.
catren de Ibn Hazm al-Andalusi din Colierul porumbiței
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre plâns, poezii despre negru, poezii despre inimă sau poezii despre iad
Ascultând tăcerea
uitate sub noi
dorm ghețuri
deasupra noastră
o liberă veste
ca un citat din biblii
între noi cresc
sălbatice visuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre libertate, poezii despre creștinism, poezii despre creștere sau poezii despre Biblie
Făt-stingher
Pe strada rasă
de nouri soare
nici un acasă
nici o floare
pe strada stoarsă
de mort și viu
la nici o casă
nu e târziu
pe strada ștearsă
de blesteme
la nici o casă
nu e devreme
din Miază-Noapte
în Miază-Zi
o viață moarte
îl sorbi
[...] Citește tot
poezie clasică de Horia Stamatu din Imperiul (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre gheață
De întâi aprilie
De întâi aprilie am primit
o veste "minunată".
Testarea a stabilit
că sunt contaminată.
poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ziua Păcălelilor
Eliberare
se lepădase de sine
iarba din bălți
ca de un rău neîntâmplat încă
din aburi și valuri lucii
înfloreau bucurii
ca o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre abur
Nuferi
se lepădase de sine
mâlul din bălți
ca de un rău
neîntâmplat încă
din aburi și valuri lucii
creșteau bucurii
precum o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi
O minunată veste
Văd privirea voastră, atârnă-n jos, prea tristă
Nu rupe-ți voi tăcerea, când liniștea persistă?
Și totul pare acum, cum ziua plouă în ceață
Cum totul ar fi uscat și fără de verdeață.
Oamenii azi sunt așa de mohorâți!
Par așa schimbați, sunt triști și par urâți!
Și bucuros să fiu, căci răul nu există?
Să par eu fericit, în lumea atât de tristă?
Ce tare ochii plâng, când inima te doare?
Atunci nimic nu pare c-ar mai avea valoare
Și plâng așa de mult, căci sufletul ți-a rupt!
Cu suferința-n lacrimi și sângele ți-a supt!
Vântul să îți spună, ce larg și lung e cerul!
Cum cerul plin de soare încălzește gerul
Și tu să te încălzești, tristețea îți topește!
Câci dintr-o parte vine o minunată veste!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ger, poezii despre vânt, poezii despre valoare, poezii despre sânge, poezii despre schimbare sau poezii despre prezent