Epigrame despre vale, pagina 3

În vârf de deal urcaşi agale
Şi când a fost s-o iei la vale,
Te-au ridicat de subsuori,
De patru ori... de patru ori...

epigramă de Ica Ungureanu (august 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă: Epigrama este-un dor
Care-l pui în vis pe vale,
Şi devine tare-n spor,
Când îi dai la rană sare!

De la Bucureşti la vale
Totul este numai jale,
De la Bucureşti în sus
E la fel cum v-am mai spus.

Noi pornim mai greu la început,
Dar de nu avem nimic în cale
Suntem, practic, de neîntrecut,
Mai ales când o luăm la... vale!

Ranetti dragă, nu mai lua la vale
Pe fostul tău prieten Cincinat.
Ce strică el că merge la Palat?
Nu eşti şi tu arbitru-n mahalale?

Când apele pornesc la vale,
Iau tot ce întâlnesc în cale.
Rămân doar pietre care, încă,
Se mai proptesc în câte-o stâncă.

Mi-a răspuns cu vorbe goale,
În catrene anodine:
Nu mai pot să-l iau la vale,
Că se duce de la sine!

Se scobor la vale printre fagi şi tei
Trei turme de miei cu trei ciobănei:
Unul e muntean, altul ardelean,
Iar cel moldovean... e miliţian.

Economia-ncet o ia la vale
Şi-accept că s-ar putea să nu ajute
Să mai gândim chiar planuri cincinale,
Dar nici măcar aşa... vreo cinci minute?

Pe trei cărări venind agale,
Trei gânduri triste-i dau de veste
Că-n cele trei căsuţe,-n vale,
În prag l-aşteaptă trei neveste!

<< < Pagina 3 >

vale