Toate rezultatele despre ursa, pagina 3
* * *
el este impegatul convoaielor de muțenie
pe care răbdarea pământului le înmormântează
în sila-i lăcomă de gălăgie peltică
gura nimicului -
horn prin care jeratecul disputei dintre veșnicie
și clipele fumigene
scuipă cu adio lumina profanatoare de vid
distanța pe care perspectivele aventuriere
o au de parcurs prin spuza străfulgerărilor
în care mormăie ursa negrei tăceri
nu poate fi măsurată
decât cu urlete de zei condimentând
supa de greață servită necuprinsului edenic
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PETALE DE MACI
Aș fi venit cu flori să te întâmpin
Dacă-mi vorbeai despre Ursa Mare
Sau stăvilare, zdrobite-n drum....
Aș fi călcat pe spini să te ascult
Vorbind de mări si de oceane
Cu intuneric in adânc si coame-n soare
Răvășitoare cărări de dor!
Dar n-ai venit... florile s-au uscat,
Ghimpii s-au infipt adânc in inima mea
Revărsând roșu in petale de maci
Purtate de vânt pe cărări neștiute
Sub un cer aducător de ploaie si tristețe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram doar noi
Pleca vaporul meu din port
Spre zări, în depărtare,
Avea cu el doar un suport:
Speranța mea cea mare.
Și-n val talazuri zdrumeca
Alb-verde-n limpezime,
Și nici săgeți de ceas n-avea,
Era doar El cu mine.
În urmă nu ne mai păsa
De apa-n fremătare,
El tot albastrul cucerea,
Ne dezmierda un soare.
Scântei din ploi de încerca
Prin fulgere s-apară,
El tot mai mult înainta...
Eram doar Noi pe mare!
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boemă (fantezie)
Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram vasal:
Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!
Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
Dar înșiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
Iar stelele-mi foșneau pe cer, încântătoare.
Le ascultam, pe margine de drum șezând,
În serile acelea de septemvre, când
Simțeam pe frunte roua vin amețitor,
Și când, rimând prin întunericul fantastic,
Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
Proptindu-mi inima cu un picior!
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele ε, ζ și η din Ursa Mare formează un fel de arc, nu e așa? Dacă acel arc dinspre ε spre η, vei da peste una dintre cele mai strălucitoare stele, cea d-întâi stea în adevăr strălucitoare, pe care am întâlnit-o în excursiunea cerească ce o facem acum. Steaua aceasta se numește Arcturus sau alfa din Boarul, sau Văcarul. Prin martie încă veți găsi pe Arcturus spre nord-est. Nu e altă stea mai strălucitoare în acea parte a cerului. Dacă în martie de abia se ridică la orizont, în aprilie se vede însă mai bine și în urmă strălucește până toamna târziu.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Aș încerca din nou, a mia oară,
Să aflu la întrebări răspuns.
Adesea cerul serii mă-nfioară,
Parcă e un zid de nepătruns.
Mă uit năuc, tânjind spre stele,
Pe veranda casei nu am stare,
Undeva, acolo, sunt visele mele,
Între Almaach și Ursa Mare.
De mii de ani misterios și rece,
Ești o enigmă greu de descifrat
Într-o clipită viața-mi trece, tu
Șirag de perle ca un împărat!
Prea filozofic de îmi este felul,
Infinitule, o să-mi rămâi dator!
Nu voi dezlega în veci misterul
Și mă voi stinge tot neștiutor!
poezie de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul bradului
Subt Ursa Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.
Lichene și buhe și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 lovește în creștet fulgerul alb.
Stă între zodii și țară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun!
Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tânărul brad străjuiește mereu.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-una din primele seri ale lunei mai, pe la orele 9, veți găsi Carul Mare aproape deasupra capului. Cu ajutorul stelelor ei, vom găsi una dintre cele mai frumoase constelații ale cerului primăverii: Leul. Duceți o linie închipuită prin roatele din urmă ale Carului Mare (Ursa Mare) drept spre sud și veți da de o stea strălucitoare foarte albă, un adevărat diamant al cerului, Regulus, sau α din Leul. Dacă priviți spre Regulus cu un binoclu, veți găsi în apropierea lui o steluță. Regulus e un soare enorm, de la care lumina ne ajunge în 35 de ani.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur că este greu sa vă imaginați un văcar din stelele ce formeaza constelația Văcarul, dar asta este. Înspre est (stânga) observați alt arc format din câteva stele mai puțin strălucitoare decât cele din carul Mare. Este constelația Corona Borealis (Coroana Boreală). De la Arcturus spre sud, trageți o linie ca în figura noastră și dați de steaua Spica din constelatia Virgo (Fecioara). Între Spica și Ursa Mare se observă o siluetă compusă din cinci stele, una mai strălucitoare. Este constelația Leo (Leul), cea mai strălucitoare stea numindu-se Regulus.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două ore
Pân-la patru, două
Noaptea e adâncă
Oasele, de rouă
Se frăgezesc încă
Pură ca o boare
Te visez iubito
Ca pe-o carte care
Încă n-am citit-o
Muza mea, fragila
De care mă tem
Lacrimă pupila
Jocul în tandem
E un joc aparte
Cine să-l dezlege:
Cu viață și moarte
Enigmă de rege!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!