urlet

U

U-u-u-u-u...!...!...!

Urlet diagonal izbit în ecouri
de pereţii
peşterii
sinelui
tău

chiot de disperare,
scrâşnet de nostalgie,
inhalare de valuri...
şi valuri...
de vid

nuanţele violet ale întunericului
... scobindu-ţi orbita până la os

u şi u
din Nu
din Tu

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna ajungeam aici, la acea aură de urlet şi de lumină, de parcă toate visele mele ar fi fost petale semitransparente, filigranate, unite toate la baza aceluiaşi pistil de lumină.

Mircea Cărtărescu în Orbitor. Corpul
Adăugat de Diana T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta tacerii

E doar umbra cuvintelor nespuse
Ador sa ma imbrac in tacerea ta,
Mi-e dor sa-ti aud ecoul ascuns in soapte
Dacă umbra ta ar avea voce, doamne, ce urlet, ce dorinta!!!
Doar buzele noastre se vor transforma-n litere...
Sa ascultam vocile!

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul prostului agresiv, lumea se destramă, societatea se întoarce la urlet. Prostia nu poate fi camuflată. În jurul impostorului devenit lider, lumea se dezorganizează, fără niciun sistem de referinţă şi fără o scală a valorilor autentice.

Angela Furtună în Acolada (22 octombrie 2009)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, nobleţea tăcerii ne domoleşte aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toate, ne recâştigăm cumpătul înveşnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite... În încercarea ultimă de a ne îndestula dorinţa de somn, Dumnezeu devine cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire...

Un trai de zăbavă în van
Şi lăuntric...
Un trai la un capăt şi fad
Într-un pustnic...
Cutezanţă de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Şiraguri de glod,
Coşciug de petale, de foi,
Clişee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoţii scrutând
Prin moarte...
Iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în împărăţia dorului
era singura sclavă
ce spăla picioarele sfinţilor
cu mir şi apă de cimbru
urlet de lup
între adevăr şi tăgadă
era singura sclavă
batjocorită
umilită
lovită cu pietrele
colţurosului zid
ea spală păcatele celor ce nasc
şi în ziua de azi
în împărăţia nimicului
şoareci de câmp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoză

Destin... oprit în loc,
Dat ca pedeapsă
Fără noroc,
Prin ceaţa deasă,
Ascuns...

De azi pe mâine,
Îngropat în griji,
Grija de o pâine,
Când zorii s-or miji
Timizi...

Totul e pierdut,
În ochi, în suflet,
Un cântec plăcut,
Frumos ca un urlet
Un ecou...

Stând în cămară,
Privind în neant,

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcau gheţarii spre soare

Pădurea pleacă speriată,
apele s-au scurs în adânc,
clopote bat
în timpanele timpului nins.
Cine mai plânge?
Urlet de lup fără ecou.
Pe fiinţa mea s-a aşezat
noapte albă care mă strânge,
mă strânge sub crucea destinului,
plumbuit de taine.
Cine mai cântă?

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apăsător...

Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabuşesc munţii de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniştea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii –
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foşneşte în suflet –
Teamă şi urlet.
Toate mă dor! Şi mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!