Epigrame despre umorist, pagina 3

Umorist de te vei face,
Eu îţi dau un sfat de tată:
Să fii Argus cât îţi place
Însă Ianus niciodată!

Dac-ai scris un catren trist,
Te crezi mare umorist.
Aşa-i şi pechinezul meu:
Când latră, crede că e leu.

Era vioi şi plin de haz,
De râs mereu se zguduia,
Făcea, isteţ, haz de necaz
Dar... de necazul altuia.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Nu mai poţi să mişti de epigramişti (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca umorist de certă viţă,
Mă-ntreb, în sinea mea, cu zel:
Cum poate scrie cu-o peniţă,
Cu mult mai mare decât el?

Orice umorist, măi frate,
Ce-are limba în văpăi,
Pentru glume piperate
Umblă doar cu... vânătăi!

Mi-am spus văzându-i azi mormântul:
-Nu se dezice nici aici!
Deasupra lui întreg pământul
E năpădit tot de... urzici.

Iată că-i lipseşte hazul:
Un catren i-am dedicat,
Dar, când i-a atins obrazul,
"Glonţul" meu a... ricoşat.

Un umorist, la trup "balşoi",
Dotat cu-o muză surdo-mută,
Când vrea să scrie poante noi,
Le fură sau le împrumută.

A scrie versuri nu-i deloc uşor,
Căci trebuie să ai talent cu carul;
Dar una e să ai un fin umor
Şi alta e s-o faci pe miştocarul.

Citindu-i cartea de mai multe ori
Să mă conving de lăudatu-i har,
Susţin părerea multor cititori:
Musteşte de umor... involuntar!

<< < Pagina 3 >

umorist