uituc

Amnezie?

(Lui C. P. Tăriceanu - căsătorit de paru ori)

Mulţi amici, dar şi duşmani,
Spun că eşti uituc şi basta,
C-au trecut atâţia ani
Şi nu ţi-ai schimat nevasta.

epigramă de Mihai Miro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite cât de uituc sunt: mereu uit să iau orez din oala mea şi-l iau din oala altuia.

proverbe bengaleze
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babalâcul şi domnişoara

Un bătrân dintre aceia care-s plini de beteşuguri,
Costeliv, adus de spate, fără dinţi, uituc – "nimicuri",
Curte-i făcea domnişoarei şi-i bătea tot apropouri
Cât de mult ar strânge-o-n braţe şi-alte-asemenea "cadouri";
Revoltată şi scârbită, l-a-ntrerupt spunând aşa:
Ce te faci dacă zic da?...

hexagramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de uituc sunt

sap adânc în inima ta să depun sămânţa
cresc în tine celulă cu celulă
te ocup
la început ca un tremur plăcut
apoi din ce în ce mai cutremurător
cromozom lângă cromozom
într-un univers cu numele nostru

o lume în care căutarea perfecţiunii
e unica perfecţiune
şi iubirea
da
iubirea
e tot ce-mi amintesc

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luptă cu necunoscutul

Mă convertesc la imposibil să-l fac posibil,
iubesc lupta cu necunoscutul
şi astfel mă pregătesc de salturi împrevizibile,
tu nu mă laşi, spui că mă consum,
ştiu,
dar nu pot să stau locului fără gânduri
şi sondări în interiorul lucrurilor.

Nu mă mai plictisesc,
cred că sunt un uituc al amănuntelor nesemnificative,
în memorie sedimentez toate informaţiile
şi nu mă plâng
doar ele nu mă deranjează.

Pot să mă controlez,
dar nu-i niciodată nevoie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăbiile mamii

Plouă pe voi, în arbori adunate...
V-aş apăra şi nu ştiu cum se poate.
Strigaţi cu toate către cer să stea
Că nu puteţi zbura,
Şi vă e frig şi foame,
Căci în april nu sunt ţânţari, nici poame.
Unde-aş găsi, vai mie, vai de ele,
O mie de mantale de-o palma şi umbrele?
Când le-a făcut cin' le-a făcut
S-a dovedit croitor nepriceput.
Uituc de timpuri, fără de-ndoială,
Le-a pus să zboare aproape-n pielea goală.

poezie celebră de Tudor Arghezi (10 mai 1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

nu-şi amintea fagul
nici colina din faţă
uita ce visa şi visa multe
cum dădeau primele raze
de ultra
violete pierdute
-n jurul lui
nici ele nu aveau amintiri
uitarea venea de la o ciu
percă avea spori uitători
o lumânare ar fi uitat să ardă uitase de ce arde când a început să ardă
o actriţă a rămas tânără şi a
trăgătoare pentru că uitase
să îmbătrânească
stejarul părea o pradă uşoară
şi chiar era uituc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată

de atâtea griji şi de nevoi
am uitat
odată trebuie să mai şi mor
vremea trece
uşor-uşor, fără zor
am neglijat să trec în calendar
o dată
sunt un uituc
ce şă spun, ce să zic
zi de zic, e tot nimic
timpul trece, trece, se petrece
mâine va fi altă zi
schimb totul...
voi muri
începând cu mâine
în fiecare zi
puţin câte puţin
cu grijă, cu înţelepciune
fără grabă
ha-ha-ha...

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.

Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serata-n doi se derulează

Serata-n doi se derulează
În florilegiul dinspre soare,
Avem la masă piept de stele
Şi din iubire aripioare.

Mai bem cafele tăinuite
În care luna doar citeşte
Plimbarea noastră în imperii
Trecută-n dragostea ce creşte.

Roua de viaţă se-nfiripă
Pe ceasul transformat în rid,
În herghelii de flori şi fluturi
Imaginaţia-mi aprind.

Suntem mereu într-o caleaşcă
Trasă de Pegasul uituc
Pornit pe Căile Lactee
Când iese vinul din butuc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!