Amuzante/comice despre trup, pagina 3
Colegului T. M. strălucit jurist, dar puțintel la trup
Nu-nțeleg cum ai crezare
În consulturi și-ndrumare,
Când oricine vede trist
Că ești cel mai slab... jurist!
epigramă de Const. Gh. Nelepcu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet mărunt Mărunțel
Când ești la minte puțintel,
Ca și la trup, o, Mărunțel!
E un curaj de admirat
Să te măsori cu Cincinat!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efectele schimbării modei "mini jupe"
De când draga mea pe trup
Nu mai poartă mini jup,
"Lunca-i luncă, iarba-i verde,
Ce-am iubit nu se mai vede!"
epigramă de Ioan Martin din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui obraznic
- De la bunic am gura, de la un unchi am nasul,
Am ochii de la tata și de la mama glasul!
- Văzând că orice parte din trup ți-o știi prea bine,
Aș vrea să-mi spui: obrazul de la ce neam îți vine?...
epigramă de Marțial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac - mac
In tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin cu lume anonima
De barbati si de femei,
La o statie din centru
Sau de prin imprejurimi,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund si voinicel
Parca-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel,
Dupa ea, se urc-un tinar -
Tip de donjuan sadea -
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata
L-a privit cu mult temei
Insa tot mai mult magarul
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu (1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntrupare
Dimineață, în zori, ești trezit,
tragi peste tine plapuma aruncată
noaptea ca o haină netrebuincioasă.
Reintrarea în trup se petrece încet
sau poate că rapid, depinde de impactul
ce-l ai cu ramurile tremurătoare de afară.
Privești, te joci pe recife de nori,
cu razele rare ale soarelui, răzlețite
de praful zburător al bemolilor.
Verbele vii zboară și ele în jur,
ies din casa hieratică împreună cu tine,
odată cu părinții care pleacă la prașă.
Pășești pe cărări obscure, umede,
calci pe ciulini ascunși printre ierburi
până ți se tumefiază talpa piciorului.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și textele în Dincolo de aparențe
O elegantă domnișoară
Plimba pe stradă un cățel.
Avea un trup ca o vioară
Cu mijloc tras ca prin inel.
"Bu-bu", stăpâna-l alinta
Și-i mângâia căpșoru-i mic,
Cu drag în brațe îl purta,
Ba îl pupa și pe botic.
Un tânăr, galeș o măsoară
Și dă frâu liber glasului:
-Ce mult aș da eu domnișoară
Să fiu o clipă-n locul lui.
-Nu cred, îi spuse fata rar,
Cu ton plăcut, puțin distrat,
Îl duc la un veterinar
Să-i execute... un castrat.
poezie de Mariana Dobrin din Satira la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul meu este liber
Spiritul meu este liber,
chiar de-n trup deseori
durerile-s mute-nchisori,
chiar de-n gând uneori
mai cad din seninuri ninsori.
Spiritul meu este liber:
nu-i pasã re cu aripi mai largi,
nu-i zbor cu cer mai înalt.
Spiritul meu este liber.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Bătrânul
Urcă pe scara vârstei în solitudine
omul cu gândurile scrise și-n vorbe
cu multe întrebări nepuse
și răspunsuri clare și lungi.
Un trup ponosit de prea multe întâmplări
care-ți mângâie auzul cu sunete difuze
un cântec de leagăn pe genunchi.
Iartă tot neastâmpărul
din pornirile iuți ale tinereții
respiră prin cuvinte alese
învelit în omături de ceară
ca într-o rugăciune.
Știe prea multe ca să mai spună
se odihnește cu pauze scurte
continuă obosit și îngândurat
cu ochi umezi, nevinovat
de dragostea cu care ne primește
pe toți în inima sa
ca pe niște copii
fără vârstă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!