Serioase/triste despre tron, pagina 3
Fata cu zmeul
Avea în brațe vipere,
Și-n trupul zvelt un șarpe,
Îl îndrăgeau frumoasele
Cântând molcom din harpe.
Dar domnul țării porunci
Ca celui ce-l dă gata
Fata mezină îi va fi,
Cu tron cu tot, răsplata.
Cruciș cad spadele acum,
Și-n ochi mijește plânsul.
Un trup se prăvălește-n scrum,
Altul stă-nfipt pe dânsul.
Dar fata-nmărmurită-n prag
Își rupe sânul, greul.
« Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Ci zmeul! »
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Derjavin
Așa-i! Nimic nu-i mai presus
De a poetului menire!
El are adevăr de spus
Și-un scop: folosu-n omenire!
De ură-n suflet clocotind,
Necinstea, jugul îl mânie,
Sclav, liber sufletește fiind,
El nu poate trăi-n robie.
El ține drept un sfânt izvod,
La Rău, să se împotrivească.
Spre tron, sau stând pe eșafod,
Cu fața mândră să privească.
Nici teama nu îl îngrozește,
Iar moartea-nfruntă cu dispreț
Și-n inimi tinere trezește
Avânt, cu versu-i îndrăzneț.
poezie de Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar
Furați-mi voi lucirea din orbite,
Împleticita teamă să m-atingă,
Stârniți furtuna ca în piept să-mi stingă
Nădejdile și împlântați cuțite;
Întindeți ura, să mă prindă-n chingă,
Ochiți un zbor cu gloanțe ruginite
Și sloboziți din văgăuni termite
Să rupă fibre, spaima să mă-nvingă;
În temniți reci zvârliți rânjind dreptatea
Ca să rămână doar un searbăd drog,
Cu străji de corbi înconjurați cetatea,
Pe tron suiți un cerșetor olog;
Luați-mi voi cu silă libertatea!
Îmi va rămâne-n suflet, când mă rog.
poezie de Adrian Munteanu (16 mai 2012)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Iubito, cu fața de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită -
În visul meu te port...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul și Craniul
Pe craniul Omenirii șade
Amorul cocoțat
Și prostul, pe-acest tron, sloboade
C-un râs nerușinat
Bășici rotunde, pus pe glume,
Și le înalță-n cer
Spre-a împlini o altă lume
Ascunsă în eter.
Iar globu-n firava lucire
Din zborul larg deschis
Își scuipă sufletul subțire
Ca auritul vis.
Cum sar bășicile, din craniu
Aud suspin smerit:
- "Acest joc sângeros și straniu
Când va avea sfârșit?
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am depărtat
Nu merită nimic, mai bine nu te-ncurci,
Acum că toate-s contra cost si dragostea-i uitată,
Când ele se urcă pe tron și-așteaptă tu să urci,
Te fac să te întrebi mereu de vrei sau nu o fată.
Când ele sunt un premiu iar tu un concurent,
Te-ntrebi ce viaț-așteaptă după ce o câștigi,
Te fac să te transformi în mândru repetent,
În cazul ăsta sincer nu-i bine să învingi.
Eu nu mai am curajul, mi-e teamă și regret,
N-aș fi gândit că viața mă va răci de ele,
Ne-am depărtat prea mult, și-un viitor incert
Se-ndreaptă către noi, cu zile chiar mai grele.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Din zi în zi mai tristă, sărmană Românie;
De două veacuri jalea îți crește ne-ncetat!
Traian se miră, plânge, privește-a ta câmpie
Ce-o știe câmp, odată de Acvil-apărat.
O! Tristă-i suvenirea la cei în agonie!
Amar e când te doare, să vezi că-ești împilat,
Să-neci a tale lacrămi; să vii, cu bucurie,
A săruta și mâna ce știi că te-a trădat!
Pe cine aștepți oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calcă în picere?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?
Te amăgești!... Dar, află și crede în tăcere:
Oricare slăbiciune în chinuri ia putere...
În fiare crește iute vârtutea lui Samson!
sonet de Cezar Bolliac (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văzând palaturile dărămate și cu buruieni crescute pe dânsele, ofta și, cu lacrămi în ochi, căta să-și aducă aminte cât era odată de luminate aste palaturi și cum și-a petrecut copilăria în ele; ocoli de vreo două-tei ori, cercetând fiecare cămară, fiecare colțuleț ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul în care găsise calul; se pogorî apoi în pivniță, gârliciul căreia se astupase de dărămăturile căzute. Căutând într-o parte și în alta, cu barba albă până la genunchi, ridicându-și pleoapele ochilor cu mâinile și abia umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi...
Petre Ispirescu în Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și cărțile totuși...
Toate se trec sub bolți și pe lume:
stea ce se naște și codru bătrân,
oștire, și tron, și slavă, și nume....
Și totuși cărțile... Ele rămân.
Lângă casa mea pășteau niște miele,
cu behăit angelic, nedefinit...
Pe câteva le-am pus în poemele mele...
Numai cele de acolo nu au murit.
Ninsorile care cădeau pe colnic,
însoțite de-al iernii fagot,
mă rugau să le-așez într-un vers cât de mic,
ca să nu se topească de tot...
Pe o femeie iubită-n junețele mele,
după ani o revăd, ea-mi râde crispată,
frumusețea i-a rămas toată-n poemele mele
acolo ea nu va-îmbătrâni niciodată.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Dabija din revista Flacăra lui Adrian Păunescu (17-23 iulie 2020) (19 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga lui Ștefan cel Mare către urmași ("Fraților, rămâneți frați!")
Fraților, rămâneți frați.
Într-o țară, într-u nume,
Că suntem puțini pe lume,
Asta vă doresc anume.
Fraților, rămâneți frați.
Fraților, nu vă-mvrăjbiți!
Că se bucură străinii,
Își arată colții câinii,
Se visează-n tron asinii!
Fraților, nu vă-mvrăjbiți!
Fraților, nu vă trădați.
Că trădarea naște ură,
Pune lacăte la gură
Și ne strâmbă la făptură.
Fraților, nu vă trădați.
Fraților, nu vă trădați!
Ridicați iubirea-n steme,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc (18 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!