tristeti autumnale

Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut străin în Maremma, din tată marche, şi am crescut ca un exilat, savurând cu emoţie tristeţi precoce şi nostalgii indefinibile. Nu-mi amintesc de familia mea, nici de casa în care m-am născut, cu vedere spre mare, în cel mai înalt punct al ţării, dărâmată într-o noapte ca de impactul unui ciclon, când eu abia împlinisem doi ani.

Vincenzo Cardarelli în Amintiri din copilărie, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de toamnă

Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci,
mă inundă un potop de vagi sentimente,
s-au depus în mine precum sedimentele,
mă duc în valea cu suspine şi tristeţi.

Amintirile tale sunt frunze îngălbenite,
desprinse parcă din pomul timpului perfid;
S-au aşternut în mine sterpe dorinţe,
aud ecoul toamnei...

poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dădacei

Prietenă cu tâmple sure,
Tovarăşa de vreme rea!
Cu brazii singură-n pădure
Aştepţi de mult sosirea mea.
La geamul odăiţei tale
De veghe stai, mâhnită eşti.
Andrelele tot mai agale
Cu mâini zbârcite le-nvârteşti.
Priveşti spre poarta cea uitată,
Pe drumul unde nu-s drumeţi,
Şi tot mai mult te laşi furată
De presimţiri şi de tristeţi...

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de basm

Clinchete, molcom,
bat la fereşti,
zâna învârte
ciucuri cereşti,
tu nu îi vezi, mamă!

Păru-ţi trădează
iarna din gând,
ochiu-ţi asudă,
tristeţi cărând,
ninge!...

Cad îngeri, măicuţă,
ieşi din tăceri,
desculţi să păşim
prin omătul de ieri,
desculţi...

Amar şi dulce
peste abis

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subitul inedit...

când te-ai răsfrânt asupra mea cu jind
de stele pogorând din cer alene,
se zbuciumau în larg de mări sirene
din val în val tristeţi rostogolind

iar când schimbam poziţia subit
te aşterneai noian de transparenţă
voind în fel şi chip din decadentă
să sorbi întreg subitul inedit...

poezie de Iurie Osoianu (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi poezia

Patriot din naştere, înflăcărat,
Omniprezent ştiut în societate,
Etern iubirea şi- a cîntat
Trubadurul poet pe înserate.
Uitat nu va fi niciodată,
Lauri va purta pe fruntea-i lată.

Şi vedem acum ce-i poezia:
Iubirea, viaţa, tineretul bucuria!

Parte integrantă din viaţă,
Organizare literală ce ne-nvaţă,
Eternitatea cuvântului ce-i
Zămislit din imagini şi idei.
Iubiri, tristeţi şi bucurii cântate,
Arta cuvintelor clare şi rimate...

Arta cuvintelor clare şi rimate,
Iubiri, tristeţi şi bucurii cântate.
Zămislit din imagini şi idei,

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă.Viaţa şi Moartea într-o singură clipă

La câteva zile distanţă
ninge cu furie
frigul se zvârcoleşte
sub anotimp
umbre şi scâncet de bob
o lumânare ghemuieşte liniştea
într-un colţ
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeţi

la capăt de anotimp
se odihneşte tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
aşteaptă apocalipsa

poate sunt singurul
ce aşteaptă cu atâta emoţie
ziua în care
toate anotimpurile

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De paşti...

culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert şi vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
îşi ştergea cu mâneca
lacrimile şi ofta...

viaţa m-a îndepărtat de sat

doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlţâie liniştea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeţi
prin crăpătura casei se vede cerul şi
Dumnezeu cum se plimbă tăcut

Doamne, cât a mai iubit lumea
şi nouă sufletul!

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am Pierdut

eu te-am pierdut
şi am ştiut-o
din priviri
şi vocea-ţi agitată
în rostiri
când tu mi-ai spus:
'zilnic se nasc
şi mor iubiri,
se pierd
tristeţi şi fericiri...'
ce rost ar mai avea
să-ncerc să te reţin
intre noi doi
nu ar mai fi
decât un lanţ
de poezii
ce noi le-am scris
cu păpădii
iar azi îţi par
copilării

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!