Poezii despre trecut-au anii, pagina 3
Trec anii
Trec anii și se schimbă toate prioritățile
Când eram mici... grija era rezolvarea temelor.
Trec anii, cunoaștem treptat greutățile
Și căutăm zilnic rezolvare problemelor.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (8 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicul respect...
Le păstrez veșnic respect,
Celor ce mi-au dat povață,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viață.
Așternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.
Anii cei trăiți din plin,
Transformați în amintiri,
Descătușatele trăiri.
Din toți anii tinereții,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieții,
Nu mai clipele frumoase.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Lumea e prinsa-n griji far' de temei
Asteroizi, vulcani ori vreun razboi,
Iubito-n anii astia grei
Va fi apocalipsa pentru noi.
Se traseaza harti, negocieri, capricii,
Portavioane-n golf si tancuri prin noroi,
Nu par cele mai bune auspicii,
Apocalipsa ramane totusi intre noi.
Trecut-au zorii, lumea-n asfintit,
Toti sustin aceeasi teorie...
Iti spun iubito franc si neclintit
Apocalipsa asta-i o prostie.
De-o fi 21, poate 22...
Terra va ramane-o feerie
Va fi apocalipsa insa pentru noi,
C-am o amanta la gogoserie.
poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de anii nouăzeci
Mi-e dor de vremurile vechi
De anii plini de inocență,
Și de duioasele perechi...
- Unde ești adolescență?
Mi-e dor de vremurile apuse,
De anii veseli din liceu,
Si de iubitele supuse,
Ce preamăreau un derbedeu.
Mi-e dor de vremile trecute,
De verile acelea lungi,
Când se-nsera pe neștiute
Ca-n basmul unor nibelungi.
Mi-e dor, mi-e dor, dar ce folos?
Timpul nu mă iartă-n veci,
Mă biruie ca un colos,
Mi-e dor de anii nouăzeci.
poezie de Alex Dospian (decembrie 2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Unde-s viață anii mei
Unde-s viață... anii mei?
Doar tu știi ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Și speranțe-n așternut.
Unde-s clipele nebune
Și iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poți a spune,
Dintr-o mare de tăceri.
Unde-s viață... anii mei?
Rătăciți prin astă lume
Și-mbrăcați în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.
Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deșarte,
Ai pus soarele în furcă
Și-amintirile-ntr-o carte.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (5)
Trecut-au anii și-au crescut
Neander-puștii din trecut,
Dar nu erau cum ar fi vrut:
Ca el, puternici, de temut,
Deși le-a dat tot ce-a avut
Și i-a-nvățat tot ce-a știut.
În lupte, nu erau ca el:
Iar unul, cel mai mărunțel,
A zis: "Eu nu merg la răzbel,
Că nu suport să văd măcel
Și nu știu, nu-nțeleg defel,
Ce câștigați cu lucru-acel?"
Ba, unul mai spre sapiens,
Tot căuta al vieții sens
Și n-avea păr pe-un cap imens
Cu stropi pe el ca de condens.
Cu-acela se certa intens:
Erau, mereu, pe contrasens.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele meu, anii mei, casa mea
În sfârșit am aflat numele meu
Jocul etern al lui Dumnezeu.
În sfârșit am aflat numele meu.
În sfârșit am aflat anii mei.
Anii mei pagina Infinitului.
În sfârșit am aflat anii mei.
În sfârșit am aflat casa mea
Acolo unde ajung lumile mele ca flacăra.
În sfârșit am aflat casa mea.
poezie de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile timpului meu...
Trecut-au anii mei ca norii,
Toamnele ca și cocorii,
Verile ca florile,
Primăveri ca visele,
Iernile ca babele.
Mă trec și eu cu toate cele,
Pierzând pe drum sandale grele...
Poveri ca pietrele de moară,
Crucea vieții nu-i ușoară.
Și ce folos, că multe în jur
Se zbat în liniște de-amurg,
Și cei ce mi-au umplut viața
S-au dus, ca bună dimineața.
Se zbate timpul în mută lumină,
Ca amintirile uitate în vechea vitrină,
Iar voioșia vie a tinereții
Adoarme des în patul sorții,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 august 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe infinite - ipostaza trăirii
Toate-s semne, toate-s leacuri
Ce dăinuie peste veacuri
Și ne poartă spre căință,
Spre-a urma a noastră ființă.
Subjugați, pierduți în vreme,
Căutăm o scurtătură,
Iar sevrajul de himere
Cere-o mască... făcătură.
Astfel că trecut-au anii
Și te-ntreb, sclavă mândrie,
Câte măști croiești cu banii
... ce-s planeta pe hârtie?!
Viață, cântec de vioară,
Noi murim gândind cum ești,
Dar când mulți aleg să moară
Tot mai greu întinerești.
[...] Citește tot
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (16 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim de centenar și de unire
Vorbim de centenar și de unire,
Având încă ținuturi prin străini
Și bocete-mpietrite a nemurire
Pe fruntea cu eterice... lumini.
Mâna-i întinsă, căutând hotare,
Pădurile de fum ascund dureri,
Iar lacrimile... și-au săpat altare
Pe trupul ca o mare de tăceri.
Genunchii ard uitărilor păcatul
Și hărțile... născute din blestem,
Ce-au fulgerat și înroșit înaltul
Ruinelor... din care priveghem.
Vorbim de centenar și de unire,
Însă întregitorii-au fost... răpuși,
De trădători avizi de-mbogățire
Ce ne-au vândut istoria... la ruși.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!