Epigrame despre trecut-au anii, pagina 3

Din anii grei de studenţie,
Examene, colocvii grele,
El a deprins ceva şi ştie:
Cam cum se intră pe sub piele!

Patru săptămâni de vis
(Spun ades profanii)
Totul e de nedescris,
Dar urmează... anii.

Soacra mea e veteran,
Cu năravuri de tiran:
A făcut, în anii tineri,
Cimitir întreg, de gineri.

Amoru-i important
Şi nu contează anii,
Cât timp, ai un amant,
Iar soţul e... cu banii.

Este-o vorbă oltenească
Care s-a întins cu anii:
Că nu pot ca să vorbească
Avocaţii cât pot banii!

Optzeci de ani am împlinit,
Am anii bătrâneţii,
Şi încă nu am absolvit
Nici astăzi şcoala vieţii.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când anii trec te-anchilozezi,
Memoria-i e tot mai scurtă
Şi nici peruca n-o mai vezi...
De burtă.

Trecut de anii tinereţii,
Dispune-acum de tot ce-i bun,
C-a studiat la şcoala vieţii,
În secţia de... drept comun!

A fost în anii cei trecuţi
O viaţă plină de nevoi,
Acum părem ca nou-născuţi...
Nu mai avem nimic pe noi!

Soaţei i-am şoptit cu dor,
Copleşit de anii mei:
Lasă-mă întîi să mor...
Şi te las să faci ce vrei.

<< < Pagina 3 >

trecut-au anii