topit

Pecetea fratelui său

Văd iar pecetea lui, şi simt că-mi arde
Tot sufletul topit de lungul dor.
Căminul amintirii noastre sparte
Îmi pune-n ochi al lacrimii izvor.

Mă-ntreb şi strig, şi nimeni nu-mi răspunde:
"Cine-i acela ce ne-a-nstrăinat?
Să-ngăduie, îl rog, de orişiunde
Acasă să se-ntoarcă cel plecat!"

poezie din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgul de zăpadă

Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palma unul,
Iute, iute, închid pumnul Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spunea mama...

poartă-te frumos cu fraţii tăi
îmi spunea într-un vis
ia seama la lucrurile care
pot să ucidă
nu încerca umilinţa pe
lucrurile slabe
şi-n tot acest timp
zugrăveşte-ţi azilul
vor veni destui să te scuipe
din întunericul topit peste cruce
se va infiripa o altă zi

îmi spunea mama

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spunea mama...

ÎMI SPUNEA MAMA
poartă-te frumos cu fraţii tăi
îmi spunea într-un vis
ia seama la lucrurile care
pot să ucidă
nu încerca umilinţa pe
lucrurile slabe
şi-n tot acest timp
zugrăveşte-ţi azilul
vor veni destui să te scuipe
din întunericul topit peste cruce
se va infiripa o altă zi

îmi spunea mama

poezie de Teodor Dume din Carte: Durerea din spatele că.Editura Pun/Iaşi rnii (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum greşit

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai păşit?

Cu talpa te-am pipăit,
Drum ferit, drum peticit.

Sufletul mi-am dus, pripit,
Pe muchea ta de cuţit,

De-aici pân` la infinit,
Drum topit în colb clocit.

Drum greşit, drum greşit,
Pentru ce te-am mai găsit?

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul s-a topit de n-a mai rămas nimic din el decât un cocoloş de plumb şi, când a doua zi dimineaţa servitoarea a scos cenuşa din sobă, n-a mai găsit din el decât o inimioară de plumb; din dansatoarea cea drăgălaşă nu mai rămăsese decât steaua de pe broboadă, dar steaua era acuma arsă şi neagră ca tăciunele.

finalul de la Soldăţelul de plumb de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile din vis

Poeziile din vis
Le-am compus, dar nu le-am scris.
M-am trezit, şi-aşa, nescrise,
S-au topit, cu tot, cu vise.

Şi mă frec la ochi: Sânt treaz?
De sânt treaz să dau ucaz:

"Le-am pierdut, cine-mi găseşte
Poeziile, citeşte
Pân-adoarme, şi, visând,
Dă de visele-mi din gând.

Şi aşa, cu vis şi vers,
Mă rescrie, că m-am şters".

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt şi cântec
născută din iubire
miraj al existenţei
făclie - aprinsă
păstrată-n dorinţa
din zâmbet şi lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopţii tărzii
fiorul albastru
din raza dimineţii
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.
Văzduhul topit ca ceara-n arşiţa de soare
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.

N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?

Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic şi supus -
şi pe sub glii ţi-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.

Pământul răspundea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amòi

Leana punea rufele în albie,
La înmuiat, amói,
Zicea:"Pusei şi eu trenţele alea amói,
Să le spăl dracului". Şi le uita acolo
Câte o săptămână, luată cu treburile,
Toţi se-mpiedicau de albie, în prispă,
Mai nimerea câte-o găină în ea,
Şi ea să se-apuce de spălat -
Neam.
Până când bărbatu-său i-a spus într-o dimineaţă:
- Leano, hai, fă, să scoatem cânepa aia de la topit
Că i-o fi de-ajuns.
Scoate, fă, cânepa şi lasă balta liberă.

Cămăşile erau de cânepă,
Cum se purta pe-atunci.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!