Poezii despre tablouri, pagina 3
Vânătorii de ciolane
Ne-au transformat în jucării stricate
Și trupul țării seamănă cu-o rană,
Votăm ca personaje turmentate,
Sporind economia subterană.
Se-nghesuiesc prea multe haimanale
Să iasă-n față, să apuce-o pradă,
Ne flutură promisiuni banale
Setoși ciolanu-n brațe să le cadă.
Agresiuni verbale și miștouri,
Cortegiu de aplaudaci plătiți,
Sinistră gloată în grotești tablouri,
Tropăitori de fripturiști pestriți.
E-ntocmai ca la nenea Caragiale
Și-n zilele de astăzi la votat,
La fel de grosolan își dau la gioale,
V-asigur, zău, că nu-i nimic schimbat!
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (12 decembrie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Un astăzi virtual
Se-alintă codrul verde, se-alintă spuma mării,
Se-aruncă declarații, sub cerul dat uitării;
În genere se leagă, de cuget pân' la poală,
Grăbite lucruri care sporesc iubirea goală;
Buchete mari de vorbe fac gesturi otrăvite,
Învolburați sunt ochii de sunete zgârcite;
Perfide ceasuri scumpe sunt cântărite-n grame,
Merg fără de tablouri, îndeplinind doar rame...
Se jupuiesc pereții
Cu-n caracter de-o șchioapă,
Ștergând culoarea vieții
Și-ncet, încet, ne sapă...
Raceala se adapa!
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afaceri sentimentale
Afacerile sentimentale își declară falimentul,
de abia înspre toamnă li se restituie TVA-ul
(Taxa pe Voluptatea Amoroasă), soața-i plictisită,
elevele sunt ezitante la sexul scris(le înțelegeți?)
șarpelui îndoielii îi place doar în zona tanga(nica)
tango-ul înlănțuirilor noastre s-a schimbat în house,
haos(haios recul), la farmacii s-au distrus toate
stocurile de protex(la ordinul asociației de protecție
a senzualității). Poetul calcă furios frunzele uscate
de pe alee. Eu nu mai vând tablouri, doar le dăruiesc...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alex Ivanov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au mucezit altarele prea sfinte
Au mucezit altarele prea sfinte
Botezuri vagi lucesc pe sfinte uși
Bătrânii popi cădelnițând morminte
Se cred Serafimi de strajă puși.
Secundele prin aere polare
Pe străzi își dau pribege întâlniri
Și centrul fuselor orare
Se regăsesc ca-n primele nuntiri.
Gonesc între tablouri congelate
Trezind la viață ușoare-mbrățișări
Iar șoaptele din goluri desfundate
Se caută pe fragede cărări.
Numai tu suflete de patimi ars
Pe-acel tăpșan ascuns sub lăcrimare
Și zgomotul e surd la fiecare pas
În drumul lui spre alba depărtare.
poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlăcrimat, gândul
Înlăcrimat, gândul alunecă alături
de imaginile fragmentate-n
fereastra compartimentului.
Cu el poți cantona-ndelung, sus
lângă farul sclipitor
ce domină cețurile.
Încerc liniștea interioară a yoghinului,
salvator e faptul că-nsoțitorul de drum
nu mă provoacă la un dialog inutil.
Ceva din mine se-așează
deasupra fiecărei imagini
ca un prosop lângă tablouri închipuite.
Sunt asemeni ghidului
în așteptarea turiștilor
când toate în mine sunt
mari semne de întrebare
și arbori fosforescenți
dansează înebunitor
în grădina liniștii noastre.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub frunte
Sub frunte am un continent de vise,
Spumoase valuri bat neîntrerupt,
Pictez tablouri în culori închise,
Sub frunte, azi, iar mâine dedesubt.
Cu inima o ducem greu, se pare,
Cu creierul noi ne luptăm absurd,
Un chip se întrevede, nu e oare
Adevăratul nostru chip de kurd?
Loviți de neadevăr și ură,
Dar mângâiați de dragoste, eu cred
Că viața asta n-are numai zgură,
Și nu oricare om e patruped.
Pe piept purtăm diverse decorații,
Noi fără laude nu putem trăi,
Urechile și inima în spații
Ascultă-ndemnul fii, orice ar fi.
Un ochi ne urmărește, Domnul este,
Cu El vom trece dincolo de creste.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul cuvintelor șoptite
M-am rupt de liniștea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor șoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.
Nopțile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de șarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriștea timpului
în care se aprind lămpi de stele
și mai departe moartea face tumbe
de bucuria veșniciei rămasă acasă.
Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă și-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
și mă trezesc înainte să-l văd.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monologul focului
Nu mă atinge
nu am respect pentru lucrurile inflamabile
pentru mine zdreanța săracului
e totuna cu pânza neprețuitelor tablouri
Îmi fac datoria
știu că vopseaua de ulei arde bine
iar emailul ligheanului se topește și curge
am mulți adepți
care mă pot arunca peste ocean
spre a lovi ținta
Ei mă cred argumentul lor
la licitația ideilor
Dar cine se înhăitează cu mine
să afle că nu știu să aleg
și tot ce arde este proprietatea mea
Sunt neam de calamitate
și astfel Dumnezeu nu am deasupra
Eu sunt focul
Trăiesc într-o provincie mică - Pământul
iar cuibul meu
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori de vitralii
îmi plăceai ștergând amintirile
ca pe niște tablouri de patina timpului,
le-am lăsat așa,
prăfuite,
să le mângâie doar misterele Lunii
în nopți cu nori de vitralii
când mă gândesc la tine,
îmi plăceai citind viitorul
pierdut între două intrigi,
din niște cărți cu coperți de copac,
le-am lăsat așa,
întredeschise,
să-mi crească salcâmi și liliac
într-o primăvară întârziată,
îmi plăceai împletindu-ți visele în păr
și toate florile câmpului,
le-am lăsat așa,
nenumărate,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Singuratecă ea mă așteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândește numai la mine,
ea cea mai dragă și cea mai aleasă
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singurătate
ea stă și spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
și tocmai să calce pe dânsa licheaua.
Ea spală zidul casei cu mâna ei
și atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la ușă-n ecouri.
Ea își așteaptă bărbatul bețiv
Ca să-i vină acasă
și degetele albe și le mișcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!