sunt vagabondul vietii mele

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunie, nebunie, unde să te întâlnesc?

Sunt emirul ce domneşte într-o lume de... pustiu,
Singur, cu-ale mele gânduri, pe întinderi de tristeţe,
Frământate de durere, în nisipul auriu
Din deşertul vieţii mele, pân-acum la bătrâneţe.

Ce e viul? Ce e viaţa? Ce e tot ce mă-nconjoară?
O mizerie? Un lux? Un delir? Sau o părere?
Chiar trăiesc, sau mi se pare? Şi a nu ştiu câta oară,
Drept răspuns la ce mă-ntreb, nu primesc decât... tăcere.

Lupt din răsputeri cu visul, să înving realitatea,
Schimb idei în dialoguri cu absurdul evident,
Stau la rând la fericire... şi nu prind întâietatea,
Iar în şcoala vieţii mele, anual sunt repetent.

Sting cu foc tot ce mă arde şi mă spăl cu... murdărie,
Îmi usuc în apă haina pe care o port pe dos.
Am să-mi caut libertatea, undeva prin puşcărie
Şi-mpăcat cu mine însumi, am să mă înalţ în jos.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Dadae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul

Eu sunt păstorul turmei.
Oile sunt gândurile mele,
Iar toate gândurile mele sunt senzaţii.
Gândesc cu ochii şi cu urechile mele,
Cu mâinile şi cu picioarele mele,
Cu nările şi cu gura.

Să te gândeşti la o floare înseamnă să o vezi şi să o miroşi.
Să mănânci un fruct înseamnă să-i simţi savoarea.

De aceea, în arşiţa zilei,
Când de prea multă bucurie mă cuprinde tristeţea
Şi mă întind pe iarbă pentru a mă odihni,
Şi-mi închid ochii încălziţi de soare,
Îmi simt întregul trup relaxat în realitate
Şi ştiu tot adevărul, şi sunt fericit.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alicantă

O portocală pe masă
Rochia ta pe podele
Şi tu în pernele mele
Clipă dulce pe-o clipă
Prospeţimea nopţii fără stele
Căldura vieţii mele.

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Druc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rucsacul

ronţăi nepăsător
minute
din viaţa
fără lumină,
bordură de granit
lovesc...
mă doare
dar trăiesc
merg şi merg
pe trotuar
trotuarul oare al vieţii
contează?
am pus viaţa în rucsac
şi ce …
cui îi pasă?
drumar în lume de mulţime,
pierdut,
necunoscut,
nu aud...
am căşti în urechi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenarii de viaţă

cu gândurile mele umplu o scenă
eu sunt şi regizor şi scenograf
pasiunea zilei ştearsă de praf
o ţin departe de viaţa obscenă.

dansez un tango în rochia cu trenă
petale de flori presar pe cearceaf
în valuri de iubire visez cu perdaf
în adâncul meu sunt o sirenă.

cu taurul nopţii mă lupt în arenă
cu sângele lui să scriu un epitaf
ispitesc zeii strânşi într-un staf
să scoată ţară asta din migrenă.

filmul vieţii mele la cinematograf
descrie-n amănunt iubirea perenă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceaţă mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esenţa din trestii şi sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeţi din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieţii mele
cuvintele ei sunt rotunde
mişcătoare de cer şi de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spaţii goale de vânt

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de hotare

Bună,...! Ce mai faci?
Cum o duci, motiv al vieţii mele?
Ai grijă de tine? Cum te-mbraci?
Ştii, nu am venit cu gânduri rele!?

Am venit să aflu de eşti bine,
Poate ai nevoie de ceva?
Uneori să te sugrum îmi vine,
Chiar de inima, nebuna, te mai vrea!

Dincolo de-orgoliu şi tăcere,
La hotarul dintre Nu şi Da.
Ce mai faci, motiv al vieţii mele?
Ce mai faci, tu însămi, viaţa mea!?

poezie de Daniela Barbacari din Despre El
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutări

Sărutările noastre,

sute, mii

sau milioane, câte au fost –

niciodată nu le-am ştiut pe de rost:

fructele mele, veveriţele mele, garoafele mele,

izvoarele mele, cuţitele mele!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!