Poezii despre suflet generos, pagina 3
Suflet miez de dor de psalm
Suflet miez de dor de psalm
Mă pierd pe-un mal riveran
Și apele destinului tragic se zbat
Aproape în cercuri către Înalt!
În mine arde istoria iubirii nespuse
Spuma tristeții, iluzii noi, cenușe...
Suflet miez de dor de psalm
Mă pierd pe-un mal riveran!
Să mă ierte astăzi toți cei care
Mă mai văd așa cum eu eram
Când vesel, tânăr, fără răbdare
Preț fiind toate visele matinale
O, Suflet miez de dor de psalm!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-a inimilor rugă,
Că dragostea atâta vrea,
Suflet de suflet să nu fugă,
Iubitul meu, menirea mea.
catren de Mihaela Banu (25 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e toamnă-n suflet
mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
și vântul e vuiet
când frigul usucă
pe rozele decolorate
petalele-s ninse
și zilele trec înșirate
anost întunecoase...
#
mi-e toamnă în suflet
când tu nu-mi ești aproape
iar dorul meu te strigă
și cerul picură ape
fără să-l stingă
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motive bune ( toast popular irlandez)
Sunt multe motive bune pentru-a bea vinul generos,
Unul mi-a venit în minte-acum, parcă adus de vânt.
Dacă omul nu bea cât este viu și sănătos,
Cum naiba să bea când este în mormânt?
poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crocodilul
Cât de bine reușește micuțul crocodil
Să-și îmbunătățească luciul cozii
Și să-și toarne apa din întregul Nil
În solzii aurii, iscând mii de explozii!
Cât de vesel îi surâd ochii două gutui,
Cât de cochet și-arată colții, cât stil
Are când îi invită pe peștișori în gura lui,
Cu fălcile zâmbind generos, gentil!
poezie de Lewis Carroll din Alice în Țara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diaconul Taylor
Am aparținut bisericii
Și am fost membru al partidului pro-prohibiție;
Concetățenii au crezut că am murit de indigestie, mâncând prea mulți pepeni.
Adevărul e că am avut ciroza la ficat;
În fiecare amiază, treizeci de ani la rând,
Mă strecuram în camera din spatele
Spițeriei lui Trainor
Și goleam un pahar generos
Din sticla marcată "Spiritus furmenti."
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre fericirea de a dărui
Cea mai mare fericire
e să dai la cel ce n-are,
generos și cu iubire
să împarți cadouri rare.
Roza nu e mai frumoasă
decât chipul celui care
dăruit, în jos își lasă
mâna, plin de încântare.
Să te bucuri nici nu poți,
de nu dai oricui ce-ți cere!
De n-aș da ce am la toți,
n-aș avea nici eu plăcere...
poezie clasică de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet bun, făcut scrum
Suflet bun, făcut scrum,
Care-ți e soarta, acum?
Din ce parte vântul bate
Să mi te ducă departe?
Suflet drag, răvășit,
Dacă-ai ști cât te-am iubit,
Cât te-am plâns când ți-a pierit
Umbra deasă-n asfințit!
"Ce știi tu, îmi spuneai!
Eu am strâns mucegai,
Boli, durere și mult plâns
Lumea asta mi-a adus!"
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn spre mai târziu
De-ți va lipsi iubirea mea vreodată
coboară-n suflet! Mă vei întâlni!
Căci de acolo, cred că niciodată
să mă alungi, tu nu vei îndrăzni!
De-ți va lipsi iubirea mea vreodată,
coboară-n suflet! Nu voi fi plecat!
Voi fi rămas cu dragostea-mi curată,
ce al tău chip în suflet mi-a săpat.
De-ți va lipsi iubirea mea vreodată,
coboară-n suflet respirând profund
și cheamă-mă! Vei fi îmbrățișată
de-al meu amor, mai tandru ca oricând!
De-ți va lipsi iubirea mea vreodată
coboară-n suflet! Azi, îți tipăresc
pe cea mai delicată a sa coardă
o floricică și un "Te iubesc!"
[...] Citește tot
poezie de Eugen Paul Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!