substitut

Mita e doar un substitut al capacităţii celui care nu o poate avea, de unde rezulta însăşi valoarea instituţiei, implicit a societăţii respective. Cu cat o instituţie accepta astfel, cu atât valoarea acesteia este nula!

Iacobov Monica în Sursa de inspiraţie- lumea înconjurătoare, colegi, oameni, etc, Sursa de inspiraţie- lumea înconjurătoare, colegi, oameni, etc. (8 iunie 2016)
Adăugat de Iacobov Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

semn

Un semn este tot ce poate fi considerat ca un substitut simbolic pentru altceva. Acest altceva nu trebuie neapărat să existe sau să se găsească undeva în momentul când semnul îi ţine locul.

definiţie clasică de Umberto Eco în Teoria semioticii
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştem prea multe şi suntem siguri de prea puţin. Literatura noastră este un substitut pentru religie, şi aşa este şi religia noastră.

citat din T.S. Eliot
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există substitut pentru caracter. Poţi să îţi cumperi inteligenţă, dar nu poţi să îţi cumperi caracter.

citat din Robert A. Cook
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Patru mâini pot duce-n ele
Un tavan întreg de stele,
Două vieţi spre un destin,
Două ceruri -un sublim-,
Douâ râuri confluente,
Două muze indolente
(Ieri, la artă repetente)
Zece spiţe dintr-o roată,
Carul Mare,
Lumea toată,
Ochii tăi şi ochii mei,
Cu surâs de Dumnezei,
Substitut de curcub

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroarea tinereţii este să creadă că inteligenţa este un înlocuitor pentru experienţă, în vreme ce eroarea bătrâneţii este să creadă că experienţa este un substitut pentru inteligenţă.

citat clasic din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot de acum să concep visul ca un substitut al oricărui conţinut sentimental şi intelectual al asociaţiilor de idei la care analiza m-a făcut să ajung. Nu ştiu încă prin ce proces aceste idei au dat naştere visului, dar pot să afirm deja că este o greşeală să nu se vadă în acesta decât un fenomen material fără importanţă pentru psihologie şi care nu are altă cauză decât activitatea persistentă a unor grupuri de celule în timpul somnului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A da un cadou este o adevărata artă. Trebuie să înţelegi persoana căreia intenţionezi să-i dai darul. Trebuie să ştii ce îşi doreşte cu adevărat. Trebuie să fii capabil să-i dai acel dar. Orice mai puţin de atât este un simptom de grade diferite din partea ta, din ignoranţă, distanţă sau insultă. Dar dacă nu îţi poţi permite darul potrivit, să-i spui acelei persoane ce ai face dacă ai putea, justifică totul în timp ce prezinţi acel substitut nu prea perfect.

citat din Vera Nazarian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

VI – din "Duminică dimineaţă"

Nu există substitut pentru moarte în paradis?
Acolo fructele coapte nu cad niciodată? Acolo întotdeauna
Ramurile atârnă grele de rod sub un cer perfect, neschimbate?
Dar nu toate sunt aidoma celor de pe pământul nostru pieritor,
Râuri ca ale noastre, căutănd mări pe care nu le vor găsi niciodată,
Aceleaşi ţărmuri aşteptând apele mareei înalte
Pe care în elanul lor şovăitor nu le pot ajunge?
De ce să plantăm peri şi meri pe bancurile nisipoase ale râurilor
Sau să parfumăm falezele cu arome de prune?
Nu-i păcat să ne transferăm acolo culorile,
Ţesătura de mătase a după amiezilor
Şi sunetele lăutelor noastre modeste!?
În magia ei, moartea este izvorul frumuseţei:
În flăcări, la pieptul ei ne concepem
Mamele pământeşti, mamele noastre-n aşteptare neadormită.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reţine-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Preferă cititorul siderat,

Iar eu mă simt de parcă l-am trădat...
Aş fi putut să-l cresc mai mult, în gând,
Să nu ajungă-n lume mic, plăpând?
Scriindu-l, lumii l-am abandonat,

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Ce îmi rămâne-acuma de făcut?
Să scriu un alt poem, ca substitut,
Şi să-l invit în lacrimi, la scăldat?

Să-l învelesc cu sufletu-mi curat
În loc să-l vând pe treizeci de arginţi,
Şi-n locul unei vieţi fără părinţi,
Să-i fiu în gând şi-n vise devotat?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat. Ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!