strabate

Astingere

Cât drum străbate raza de la soare
Şi până la gutuia din gutui,
Numai s-o prindă, ca pe-o fată mare,
Căzând în patul alb al frigului!

Da, mă refer la brumă, dragii mei,
Cearceaful alb gătit pentru căderi,
Trădând fiorul oricărei femei
În faţa primei sale mângâieri.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul

Eroului necunoscut
I-au pus schije
În loc de aripi
Şi gloanţe
În loc de talismane
Aşa ca să-l tragă
Pe linie moartă
Dar el străbate
Timpuri imemorabile
Aşa ca să trăiască
Veşnic printre noi
Căutând pacea în suflet
A ieşit din anonimat
În cuantumul vieţii netrăite
Prin lucrare colectivă
Numai el a devenit
Un monument viu.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericind clipa albastră

Eu sunt şoimul care strânge
Un ocean întins de sânge,
Tu eşti Arca ce-l străbate
Cu-ale lumii doruri, toate.

Ne zâmbesc ochii de prunci
Din stele albind pe stânci,
Fericind clipa albastră,
Val cu val, iubirea noastră!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâzgălitură

Chipul lui Rexroth reflectând istovit
bucuria omenească
Păr alb, sprâncene-naripate
mustaţa ca o mătură,
flori ţâşnind din
capul său trist,
ascultând cântecul de stradă al lui Edith Piaf
în timp ce ea străbate universul
din care-a dispărut orice urmă de viaţă
şi oraşele s-au făcut nevăzute
a rămas numai Dumnezeul Dragostei
zâmbind.

poezie de Allen Ginsberg (martie 1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
mirişti galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
şi mohoare de rugină.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.

Iar când soarele străbate,
luminând peisajul vast
de dreptunghiuri colorate
într-un limpede contrast,

Saltă-n valuri jucăuşe
şi foşneşte lung sub soare,
cu mătasă la pănuşe,
mămăliga viitoare...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi o viaţă întreagă...

Te voi iubi o viaţă întreagă
Fără doar şi poate
Aş pleca în lumea largă
Şi nu m-aş mai întoarce.

Cu tine iubirea mea
Aş străbate lumea în lung şi-n lat
Tu pentru mine eşti ca o stea
Pe cerul înstelat.

poezie de Petruş Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruş Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de primăvară

Sorele, cu-a lui sticlire,
Printre frunze se ascunde,
Primăvara cu iubire
Şi lumină s-o inunde.

Ape limpezi, zumzet, pace,
Păsări în alai de nuntă,
Cânt de frunze strâns în arce,
Curcubeu ce ne încântă

Gândul, visul şi privirea
Toate-s zvon de primăvară
Ce străbate omenirea
De cu zori şi până-n seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

toamna isi strange la
piept
frunzele moarte cu
lacrimi de mama
eu numar amintirile
pana adorm
rezemata de mine
ca de peretele alb
sub coaja caruia cresc
cuvintele
se nasc lacrimi intre
pleoapele norilor
pasarea zboara desenand
roti pe cer
intemnitata intre vise ruginii
toamna ma strabate.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poeţii români

Precum în vară dulci păsărele

Sosesc voios

Şi pe un arbor cuprins de ele

Cântă frumos;

Veniţi aice cu-a voastre lire

Voi ce aveţi

Pe frunte raze de nemurire

O! juni poeţi!

Voi, care-n focul ce vă străbate

Visaţi cu dor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

La cât de mult am ajuns să te iubesc,
Un zâmbet al tău îmi străbate fiinţa,
Mi-e dor de tine, simt că mă topesc
Iar trupul tău îmi stârneşte dorinţa.

Nu am pus niciodată atâta pasiune,
În chipul tău eu am văzut un înger
Tresaltă inima de-aud al tău nume,
Aşa că sufletul meu e ca un fulger

acrostih de Alex Dospian (mai 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!