Toate rezultatele despre stimat, pagina 3
Lupului...
Că e alb sau că e negru
Lupul tot un lup rămâne,
Un statornic și integru
Nu-i ca orișicare câne;
Lupul, un totem al nostru,
De la el ne tragem nume,
De la el am supt colostru
Zămislindu-ne în lume;
El ne este călăuză
Dar și bun revelator,
Intervalului o spuză,
Cosmogonic aflator;
Lupu-i lup orice i-ai face,
Semn al tainei, biruinței,
Trebuie stimat în pace,
Spirit sacru-al năzuinței;
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lupi, poezii despre pace, poezii despre negru sau poezii despre alb
Parfumul și vulgaritatea
Cât ar fi de elegant
De suav, de fascinant,
Dacă-ar fi o simfonie
De mirosuri, o magie,
Un poem fără cuvinte,
Un parfum, să țineți minte:
Ești vulgar, de jos nivel,
De pui mult, de-înoți în el.
Un bărbat prea parfumat
E vulgar, deloc stimat,
Negativ el se distinge,
Nu atrage, ci respinge.
O femeie-i rău famată,
Dacă e prea parfumată;
Ca să spunem adevărul,
Damful îți zburlește părul.
pamflet de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păr, poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre bărbați sau poezii despre adevăr
Sonet virtuos
mă bate gândul cum m-ar bate
bărbatu-amantei rău cu parul
descărcând pe mine amarul
vieții lui prea înșelate
gându-i să țin femeie de oraș
cochetă pân' la cuconoasă
și-al naibii rău cât de frumoasă
că doar așa o să mă-ngraș
și o să fiu stimat în urbe
în viața asta mult prea scurtă
cu liniile dânsei, curbe
fălos, emancipat cu burtă
nimic nu o să ne mai turbe
eu și bărbatu-amantei, turtă
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre oraș, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre femei
Osmoză
Și dacă tot ne-ai "osmozat": tu ca poet, noi cititori,
consider că ar fi păcat să nu simțim ai tăi fiori!
Tu, zi de zi, vii și ne-ncânți cu așteptate poezii,
de jale și de dor le cânți celor cu suflete pustii.
Și bucuria este mare când versul tău e ca un foc
ce dă răspuns, fără-ntrebare, la tot ce-n inimi are loc.
Ai intuit că-n cititor se mistuie ce vrei să spui,
pe mine m-ai făcut dator și nu vreau să-mi pun lira-n cui.
Ne acordăm pe-aceeași undă, leacuri și vise împletim,
profundă, gravă și fecundă fie osmoza ce clădim!
Și dacă sufletu-nsetat se-adapă la al tău izvor,
fii fericit, prin ce-ai creat o să devii nemuritor!
Iar ca răsplată-n mod subit obții al vieții atestat:
iubește ca să fii iubit și iartă ca să fii iertat,
cinstește ca să fii cinstit, respectă să fii respectat,
dorește ca să fii dorit, stimează ca să fii stimat,
unește ca să fii unit, ajută să fii ajutat!
sfințește ca să fii sfințit și astfel vei fi lăudat!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre dorințe
- poezii despre ajutor
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Parlamentul Rușinii Naționale (dominat de PSD) a încălcat Constituția și decizia CCR timp de 9 ani refuzând să pună în aplicare rezultatul referendumului din 2009, prin care poporul suveran l-a obligat să reducă numărul de parlamentari la maxim 300 (pamflet)
Ce fel de drepturi ai, române, ce fel de suveranitate,
Când Parlamentul ți-o ignoră, lipsit total de demnitate,
Când Constituția o-ncalcă, când mai presus el e de legi,
Iar pentru-a' sale interese, el face mari fărădelegi,
Când referendumu-ncălcându-l, în loc ca ei să se rărească,
Sfidând, făcut-au al lor număr ca și mai mult să îl sporească?
Ce fel de țară e aceea și cum să nu te înfiori,
Când Parlamentul țării este reprezentat de infractori,
Când legile ne sunt făcute de cei ce sunt nelegiuiți,
De cei ce legea n-o respectă și-n rele sunt așa hârșiți?
Ce țară oare e aceea, când de mulți ani neîntrerupți,
Chiar Parlamentul țării este reprezentat de mari corupți?
Ce fel de țară e aceea, ce fel e de democrație,
Când Parlamentul țării este cu mult mai rău ca o mafíe,
Când președinte al său este un infractor ce-i condamnat?
Cum să mai scoți obrazu-n lume, cum să mai fii român stimat?
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (30 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre legi
- poezii despre timp
- poezii despre parlament
- poezii despre numere
- poezii despre România
- poezii despre social-democrație
- poezii despre rușine
- poezii despre președinte
- poezii despre descreștere
* * *
Iată-ne pe amândoi,
fetișcană și pisoi,
mult mai tineri și frumoși,
ce mai chiar niște mucoși,
pe o uliță de țară,
neștiind ce e pe-afară,
în Americi și in lume,
înainte s-avem nume,
glorie, faimă, cazier,
încă nu era boier,
Blondu' nostru cel vestit,
n-avea mutră de bandit,
era pașnic ca un miel,
dar și eu eram la fel,
o codană fărăr minte,
dar atâta de cuminte
că trăiam ca într-un vis,
mângâind un pis pis pis
pe o uliță de sat,
eu pe Blondu' l-am lansat
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe, poezii despre sat sau poezii despre păr cărunt
Moartea dresorului de sticleți
A murit dresorul de sticleți!...
A murit și ultimul dresor...
A murit cu mâinile pe ei,
Și cu ochii-nfipți în ochii lor!...
Și-n odaia lui n-au mai rămas
Decât note muzicale, desenate pe pereți,
Portativele de sârmă, fabricate de ovrei,
Coliviile de sfoară, cu grăunțele de mei...
Și vreo sută de duzini de cântăreți
Îmbrăcați în doliu mare,
Care i-au cântat la-nmormântare
Și-au să-i cânte și la parastas...
A murit dresorul de sticleți!...
A murit dresorul, fericit -
Că sticleții lui
Copiii nimănui
L-au stimat și l-au iubit...
Și că el a scos din ei
O falangă minunată
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XXII, nr. 7-8 (august 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre surprize, poezii despre superlative, poezii despre religie sau poezii despre ochi
Așa sunt eu
De m-ar dușmăni o lume,
Tuturor le spun pe nume:
Negrului eu negru-i zic,
Celui de nimic ‒ "nimic";
Albului eu alb îi spun,
Iar nebunului nebun;
Un incult e un incult,
Îl numesc, nu îl insult;
Celui prost eu îi spun prost,
Iar anostului anost,
Mincinosu-i mincinos,
Ticălosu-i ticălos;
Agramatu-i agramat,
Vinovatu-i vinovat,
Demagogu-i demagog,
Pisălogu-i pisălog;
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (18 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre prostie, poezii despre nebunie, poezii despre măgari, poezii despre minciună, poezii despre ignoranță, poezii despre ateism sau poezii despre adevăr și minciună
Daodejing (fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre vânătoare sau poezii despre vorbire
Dao de jing Dumul și puterea lui ( fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!