Poezii despre static, pagina 3
Misterul rotirii
Vă puneți întrebări ca mine;
De ce cu toții ne-nvârtim?
De ce nu știm cât o să fim?
Cât va dura ce-i rău sau bine?
Vă detașați de trai banal;
Vă dați din timp să fiți un geniu?
Credeți în trai peste mileniu?
Vă desfătați de-un cer astral?
Vă credeți parte din rotire;
Priviți planete, galaxii?
Aveți la vise garanții?
Cunoașteți ce aveți menire?
Sunteți ca mine o-ntâmplare;
Ce-ați face, nu de voi depinde?!?
Știți tot ce-ascuns vi se pretinde?
La Dumnezeu cereți favoare?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În moarte
Mi-au micșorat spațiul
La 1,60 pe 50(cm)
Deși universul sufletului meu
Este nelimitat.
Mi-au încrustat trupul în lacrimi și carenea
în plâns.
Un microcosmos
În macrocosmosul în care am existat.
Mă privesc - trup flămând de lumină,
Static, palid, cu urme spasmice,
Cu lacrima clocotind în adânc.
Împodobită cu flori și dantelă,
Primesc sărutul din urmă,
A celor ce m-au iubit.
S-a sfârșit... o beznă totală!
Chiar și dincolo de noi,
Trupul greu, cimentat,
Doare, dar nu poate striga,
Căci sufletul a părăsit huma.
A pornit transcendent
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zici?
și sinele și sinea acum alungate
și dezidirile și insomniile
și inelul pe care s-au rotit planetele
au fost ale noastre toate
și cuvântul-labirint în care încăpeam
doar noi și inconștientul nostru
acum memoria ta prăfuită
nu mai dă geometrie lucrurilor
fiindcă joci în hainele unui personaj
îndoielnic, sobru, sterp
roluri scârbavnice
care ți-au erodat imaginația
tu singur nu exiști
nici nu mori, nici nu trăiești
neputința ta de a mă așeza
într-o imagine limpede
(eu sunt mercurial
atat de imprevizibilă, de explozivă,
de fragilă uneori )
și acest timp static
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O piatră pe suflet
își spăla mâinile prea des
ca și cum ar vrea să înlăture
o vinovăție
mătura de trei ori pe zi în fața ușii
iar foșnetul măturii îi părea cântatul
cocoșilor lui petru
ștergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf și grăsime
la înălțimea anume
urma unui nas lipit
mereu în același punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din fața casei
atârnau o mulțime de prăștii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranță știe acum zborul doar static
și toate astea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscoliri
Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Și, au rămas imaginile, toate de neșters, ce pacoste...
Doar ele și cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.
Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Și un dans de personaje se îmbulzește într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.
E tot cu aceeași vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăișul, într-o scoarță de-un fanatic
Rănindu-și singur minte și suflet... din trăiri.
E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-și scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
La fel ca vremea de afară,
Tu ești și ploaie, ești și soare...
Furtună matinală, sau briza de seară,
Static și în mișcare.
Controversat... iubit, respins,
Ești în mixaje de culoare...
Când prea comod, când prea aprins,
Când mult prea slab, când mult prea tare.
Enigmă spuseră mai mulți;
Sau poate n-au spus, n-au gândit...
Trist e, că doar pe-acești saluți,
Pe ceilalți, gonind răstit.
Și cât de mare ironie de ai privi în cine ești!...
Nu cred că-ți place tot ce-ntâmpini
În al tău timp ce nu găsești;
Deschide-ți ochii la răspântii!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem un timp măsurat de gânduri
Dacă moartea ar fi o zi uitată într-un loc neștiut
prin care nu mai trecem cu gândul și se șterg urmele
ar fi o ușurare, am trece nevinovați prin amintiri.
Când vine seara și noaptea ne găsește singuri
acoperiți cu durerea ca o pătură de frig,
dacă cineva ar căauta, sigur găsește
o respirație de dragoste.
Ne-am retras în cochilie, ne vorbim tot mai rar
sunt prea multe cărți necitite pe raft, paginile lor știu
sfiala rușinii când le ștergem de praf.
Timpul și el ne ignoră, apropiații ne respectă golul din priviri
cu greu ne mai regăsim, păstrăm static echilibrul,
dincolo de noi e o mișcare în obiectele vechi
ce ne apasă pe tăceri cu ciocane de piatră.
Toți ne știu și ne suportă ca pe niște copii
scrijeliți la genunchi, opriți din plâns,
supărați, căutând un ungher unde să se retragă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 august 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurământ
Sunt infectat de dragoste -intim
Te-am sângele ce zilnic mă-ncălzește-
Mi-ești fiecare puls de bioritm...
De nu te văd și trup mi se topește.
Îmi sparge pieptul inima când bate
-Cum clopotul-colos de Notre Dame-
De nu ești tu, e doar singurătate...
Nimic nu vreau pe lume să mai am!
Am capul un vârtej de spin galactic;
Ești astrul meu, giganticul de sor
Și spațiu-i doar al tău, faci timpul static...
Ești luciul lunii-n fin-cristalul, după nor.
Mi-am făcut tălpi, potcoave de Pegas,
S-alerg în lume, să-ți adun comori
Și palme-n diamant, de puf, le-am tras;
Hamac să-ți fac, moale cu dur, din flori.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te pun în ramă, poezie
E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.
Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Șirag de doruri și de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.
În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ținem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieții și piperul.
E sarea vieții și piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binișorul,
Te pun în ramă poezie.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire fără sfârșit
povestea noastră de iubire se va scrie de la sine
și va intra prin ferestrele celor ce s-au iubit,
unii se vor închide-n ea ca într-un labirint,
alții vor arunca în noi cu inimile noastre
spiritele, în schimb, vor zbura liniștite tocmai la zenit
nu ca niște păsări cu aripile ciuntite, lovite
noi am fost singurii îndrăgostiți plecați să caute luna
când armatele văzduhului nu mai visau
decât un soare roșu sângerat de lupi la asfințit
doar noi, frumoșii nebuni, mai visam aiurea
în forme geometrice viața și spațiul și timpul
în versuri înaripate primeneam anotimpul iubirii
dincolo de sicriul lumii, noi eram morții frumoși
care-și schimbau în îngeri zglobii înfățișarea
trăiam totdeauna în intersecția dintre real și ireal,
între fantezie și oboseala lucrurilor mărunte,
aici ne mișcam copleșiți de aceste întretăieri scurte,
ca ale inimii, secunde de prezent, de trecut, de viitor,
dincolo de această intersecție, era nebănuitul,
acea amețeală a unui timp rigid, înghețat,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!