sperante++moarte

Nuanta de nea

Surâsul alb se pierde printre fulgi de nea,
Calc fraged umbra viselor pierdute,
Mă urc pe nori şi cânt iubirea mea,
Dar ce păcat că stelele sunt mute.

Respir greoi parfumul înălţat spre vise,
Şi dor nebun se lasă din înalturi,
Se tulbură natura şi gândurile duse
De noapte peste zile, de stele în pustiuri.

Sclipiri de obşte se aruncă crude
Pe patul fericirii, pe patul meu de moarte,
Şi se rotesc cu grabă, în fulguinde unde,
Şi se topesc timid la capăt de speranţe.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chirurg

bisturiu, tăind adânc
mână, pe inima plăpândă
zvâcnet, de trecere în moarte
ticăit de sunet, speriat
mască albă, picături, sudoare
încordare, disperare
clipele se întind, la nesfârşit
speranţă... poate revine
tăcere imensă, sunete metalice
de foarfeci ce taie
zvâcnet de vorbe, albe, goale
există oare salvare?
o tresărire... sunetul se îndreaptă
aerul vibrează uşor
sufletul se întoarce
dând speranţe tuturor

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte

Nu putem fugi de moarte
că sfârşitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine şi singură.
Rangul pe care-l purtăm
în faţa ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine ştie.
Ea ne-adună cronologic
şi ne-închide în sicrie.

poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul mai există şi după moarte, altul piere înainte de moarte.

citat celebru din Seneca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, moarte?

Cine eşti tu, moarte?
Ceva sau cineva?
Tu bagi doar frică-n oameni,
Ce încerci să faci?

Lasă-ţi coasa cea ciudată şi mantia cea grea,
Mai ia o scurta pauză, draga mea.
Cine eşti tu, moarte?
O persoană bătrână, cu faţa veştejită,
Ce taie firul vieţii, şi cel al frumuseţii.

Cine eşti tu, moarte?
Şi ce încerci să faci?
Un singur lucru îţi zic,
Eşti o proasta. Da.

poezie de Alin Florin (17 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nod clandestin

Între lacrimă şi zâmbet
clandestin un nod călător,
caută calea dreaptă precum un foşnet
de gânduri,
printr-un eu tulburător.
Dorinţa de bine împletită-n speranţe
că poveştile rostite de oameni sunt sacre,
se-mpiedică-ntr-un nod de cuvinte-n discordanţe
iar lacrima şterge zâmbetul ce trist....
se pierde-n doleanţe.
Între zâmbet şi lacrimă
un nod ce se aşează-n speranţe,
gānduri curate ce plâng
zâmbetul rămas in restanţe!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincronic...

Clipe crude şi coapte
De la zi până-n noapte,
Lumini faste şi-obscure
Între vin şi prescure,
Rădăcină-adâncită
Viaţa-abia încolţită,
Semne primordiale
Date fundamentale...
Universul aşterne
Stranii cicluri eterne,
Fără colţuri şi rame
Fără limite-n game,
Sărăcie avută
Într-o lume cernută,
Doar speranţe aparte
Despre ieri, despre moarte...
Cenuşiu înspre verde
Ce nimic nu se pierde,
Şi verde spre cenuşiu
Ce-a fost... va fi... am să ştiu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moarte. A înceta brusc să păcătuieşti.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E aşa o moarte în aer
e aşa o moarte în mers
că mi-am ucis poezia
şi m-am ales cu un vers...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fel de moarte e grozavă pentru bieţii muritori; dar cea mai jalnică moarte este aceea prin foame.

citat din Homer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!