Serioase/triste despre somnul ratiunii naste monstrii, pagina 3
Dacă Christos s-ar naște de o mie de ori în Beethleem, dar nu se naște și în tine, atunci tu rămâi pe veci pierdut.
citat clasic din Angelus Silesius
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia e somnul sufletului, tot așa, somnul e melancolia trupului.
Calistrat Hogaș în Pe drumuri de munte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descurajarea e arma Diavolului. Ea naște oameni mediocri, cu ochii lipiți de asfalt, cu inima ruptă de cer. Naște îngeri cu aripile tăiate...
citat din Sefora Geantă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezia, abandonată de rațiune, produce monștrii imposibili; fantezia unită cu rațiunea este mama artelor și originea minunilor.
citat clasic din Goya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care se luptă cu monștrii, să ia aminte, să nu devină el însuși un monstru. Iar de privești îndelung abisul, află că și abisul îți scrutează străfundul sufletului.
aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine și de rău, Aforisme și interludii
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E bizar, că din idee
Se poate naște odisee,
Tot așa cum și balada
Poate naște o Iliada.
catren de David Boia (11 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezechilibrul naște suferință. Suferința naște lecții. Lecțiile învățate nasc armonie.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința care se naște din bucurie, este în aceleași împrejurări mai puternică decât dorința care se naște din tristețe. Dorința este însăși esența omului adică o sforțare prin care omul năzuiește să-și mențina existența. De aceea dorința care se naște din bucurie este ajutată sau sporită prin insuși afectul bucuriei;pe când dorința care se naște din tristețe este micșorată sau înfrânta de însuși afectul tristeții.
Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzlețe insomnii comune
Și dănțuiesc odăile caverne.
Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Și somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.
Și frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, șoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.
Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn plus
Deșteaptă-te române
din somnul cel de moarte
în cer nu poți rămâne
să dormi nu se mai poate
Din somnul cel de moarte
eu m-aș trezi pe brânci
un pas ne mai desparte
să ne lovim ca stânci
Eu m-aș trezi pe brânci
în cer de ce-aș rămâne
din nopțile prea lungi
deșteaptă-te române
De somnul cel de moarte
pe veci te poți desparte
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!