Toate rezultatele despre singuratate, pagina 3
Singurătate
Bun găsit singurătate!
Ne întâlnim din nou,
Pe aceste străzi întunecate,
Mi-ai spart inima, ca pe ou,
Dar nu ma dai pe spate
Te voi învinge precum un erou.
Draga mea singurătate,
Te felicit, mi-ai făcut un bine
Nu m-aşteptam s-ajung aşa departe,
Cu braţele legate, eu şi cu tine.
Sufletul mă doare!!
Dar zâmbesc, fără vreo remuşcare,
Oricum lupta noastră e fără încetare
Trebuia să ştiu ca n-ai răbdare
Şi vi să-mi furi si ultima rază de soare.
De acum numai am nimic de pierdut
De-abia acum încep să lupt
[...] Citeşte tot
poezie de Miron Iustin (20 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai deocheat, singurătate...
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi slalom printre necazurile vieţii am făcut,
Ca un schior olimpic pe un teren virgin,
Dar m-ai găsit călită, ca oţelul
Şi n-am îngenuncheat,
Ca cei ce fără vlagă i-ai lăsat.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi drumul vieţii mele în casa ta umbrită s-a oprit,
Tăceri înlăcrimate şi vise poticnite,
Ca iedera pe garduri m-au înbrăţişat,
Dar nu pentru mult timp,
Căci amorţirea rece îndată mi-a pierit...
Şi spiritul meu nemulţumit
Spre şlefuire vie a gonit.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi încredere în tine nicicând nu voi avea,
Viaţa printre oameni voi petrece,
Căci unii de la alţii avem ce învăţa,
[...] Citeşte tot
poezie de Valeria Mahok (9 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavă de singurătate
Rătăcesc printre gânduri
şi ucid în mine
tot ce-i mai frumos...
Rup florile
şi le calc în picioare.
Le arunc la gunoi,
una câte una,
imaginile cu tine.
Îmi şterg mâinile
ce-au păstrat
urmele atingerilor tale,
şi-adorm obosită
de-atâta nefericire.
Nu visez,
nu iubesc,
sunt bolnavă
de singurătate...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ia loc, Singurătate!...
ia loc, Singurătate!
e frig în această viaţă de imagini şterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
ţesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceaţă uneori de cîte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiţi de aer pleope
între cuvinte norii cu ochi
vii ne poartă la tâmpla
unui cer îngândurat.
ia loc, Singurătate!
nu suntem singure pe câmpiile de gheaţă o lume
de lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
ca şi moartea piramidei o tristă
privire ne-apasă ne frânge!
aprindem lumânări
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Singur.
Singur când te naşti.
Singur când iubeşti.
Singur când mori.
Cine poate înţelege
nevoia de singurătate?
Dar de iubire?
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bărbat cumpără dintr-o librărie o carte despre singurătate şi fiecare femeie din magazin sare pe el. O femeie cumpără o carte despre singurătate şi toată lumea din librărie o zbugheşte afară.
citat din Doug Coupland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere
Dragoste cu despărţire:
Dor de liniştea sufletească
Dor de oamenii fără mască
Dor de pâinea caldă
Dor-n lacrimi, zâmbetele-mi scaldă.
Dor cu pasiune.. dragoste:
Dragoste în buricul degetelor
Dragoste în auzul păsărilor
Dragoste în ochii răsăritului
Dragoste-n valsul privirii lui.
Dragoste cu minciună... ură:
Ură de binele ce nu-i bine,
Ură de scârba ce nu-i scârbă,
Ură de mâna neagră ce nu se abţine
Ură-n colţul gurii ce turbă.
Ură cu indiferenţă... singurătate:
Singurătate-n ochii apropiaţilor
Singurătate-n sufletul ce-i-nceaţă
Singurătate pe marginea prăpastilor
Singurătate-n lumea ce îngheaţă.
[...] Citeşte tot
poezie de Gabriela Spătaru (24 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
am ascuns ochiul căprui
ce o luase înaintea-mi
de restul lumii
al lucrurilor nevăzute
cum fulgul de nea cădea
peste trandafirii în floare
într-un punct fix
timpuriu era totul
sau prea târziu
ploaia purifica
lacrima verde a ierbii
şi retina copacilor
străpunsă de lumina difuză
punctul devenit linie
ţiuia a singurătate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Singurătate, singurătate
Eşti cea mai mare greutate
Pe care Omul, de când există, o are!
Dacă singurătatea ar fi fost firească
Dumnezeu n-ar fi creat-o pe Eva
Şi l-ar fi lăsat singur pe Adam
Sa se plictisească colo-n Rai
Dacă singurătatea ar fi fost firească
N-ar fi existat nici Omenirea
Nici Iubirea, Fericirea
Frumuseţea, Bucuria
Nici dorinţa, nici voinţa
Nici Credinţă, nici Speranţa
N-ar fi existat nici Viaţa!
Singuratatea nu-i fireasca!
Uneori e ca o pedeapsa
În care Omul sa se regăsească
[...] Citeşte tot
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Personificare
Trăim laolaltă de multă vreme,
Singurătate
Zaci în inima mea de ani
Mi-ai hrănit-o şi încolţit-o
Fără să-ţi pese de nimic.
Eu te-am gonit, dar n-ai vrut să pleci
Şi într-un fel mai bine c-ai rămas
Tu! Ai făcut ca apusurile sângerii
Să nu fie triste,
Ci melancolice.
Dar..., singurătate,
Eu te-am primit,
Te-am voit şi nu regret
Căci cu tine m-am înfrăţit.
Acum... însă... ia-ţi zborul
Fâlfâitul aripilor tale
Îmi vor reda speranţa şi bucuria.
Aşa că, în seara aceasta,
Draga mea
Ne vom despărţi
[...] Citeşte tot
poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!