sai

Fiecare popor s-a remarcat prin oamenii săi de valoare ceea ce face să-i fie iertate unele atrocităţi comise în istorie. Parabola ne explică nouă de ce sunt mai importanţi oamenii decât poporul căruia aparţinuseră.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sham Harga condusese un birt de succes ani de zile zâmbind mereu, niciodată prelungind perioada de datorie, şi dându-şi seama că cei mai mulţi dintre clienţii săi doreau mese echilibrate între cele patru grupe de alimente: zahăr, amidon, grăsime şi bucăţele crocante arse.

Terry Pratchett în Soldaţii
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţele harnice

De cu zori şi până-n seară,
Furnicuţa boabe cară
Pentru al său muşuroi...
E mai harnică ca noi!

Cară boabe numeroase
Pentru zilele geroase...
Tricotează zi de zi,
Haine pentru-ai săi copii.

Are cămăruţa plină
Şi munceşte zi-lumină,
Ca sa aibă-ndestulare,
Iarna, cât o fi de mare.

Căci de-o fi nepregătită,
Puii cum şi-i mai alintă?!
Ea-i învaţă să muncească,
Viaţa-n sârg să şi-o trăiască.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blondul Iulian Enka nu părea foarte încântat de compania socrilor săi, însă nu protestă; nu dorea să-şi supere soţia şi fiul. Spera însă ca soţii Dragomir, părinţii Dianei, să nu rămână acolo până pe 27 iunie. Lia îşi luă rămas bun de la părinţii şi bunicii comandantului, apoi amândoi se îndreptară spre ieşire. Pe holul de la intrare, dulăul negru, Nero, se ridică, de parcă ar fi dorit să plece şi el. În sfârşit, cei doi ajunseră în curte, lângă maşina directorului. Lucian îi deschise colegei sale portiera.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treizeci de arginţi

S-a vândut un om odată,
Pentru trezeci de arginţi
Pentru că voia şi Iuda
Să rămână printre sfinţi...

Trist mijloc pentru tortură,
Enigmatic ochi de drac,
Greu a chinuit prin veacuri
Viaţa omului sărac...

Sunet de argint sinistru,
Odios metal flămând,
Cu reflexe de lumină
A hrănit un om de rând...

Blestemat să fie omul
Care s-anăscut sub soare,
Cu arginţii săi netrebnici
Născociţi pentru vânzare...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, dalba amazoană...

Oare, cine vine-n goană
Cu pas rece şi-apăsat?
Iarna, dalba amazoană
Pe-un mustang înaripat.
Luna fuge cam fricoasă
Ascunzându-se în nori,
Iară, iarna-mpărăteasă,
Regat face până-n zori.
Cheamă ai săi argaţi la sfat
Ca porunca-i să se-audă,
Vântul, ceaţa, au plecat
Fiind deja pe-a sa feudă.
Viscolul soseşte-n trombă
Şi-o priveşte ca vrăjit,
Un sărut îi dă pe gambă,
Apoi, pleacă-nvârtejit.
Iarna mândră-n jur priveşte
Prin văzduhul scânteios,
Că porunca se-mlineşte,
Iar regatu-i fabulos.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis din viitor

Visez un timp mai bun şi mai frumos
Să îşi întindă peste noi mantia,
În care să domnească armonia-
Când împăcaţi vom fi şi sus şi jos!

Acesta-i Raiul lumii ne-ndoios,
Ce l-a văzut cu ochii săi, Maria;
Visez un timp mai bun şi mai frumos-
Să îşi întindă peste noi mantia!

Dar poate că atunci va fi Hristos,
Stăpânul peste tot, iar omenia,
Va fi din nou acasă-n România,
Când vremea va dospi un nou prinos-
Visez un timp mai bun şi mai frumos!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dânsul îl căutau mai întâi după Prezident - a cărui urmă o aflaseră şi în goana căruia porniseră călăreţii - şi l-au şi găsit. Maiorul Gorjan, dând uşa de părete, intră cu zbirii săi în cancelarie. Poliţaiul horcăie cu capul pe masă. Maiorul face patru paşi mari şi trage o puternică lovitură cu palma pe masă. Stan Popescu tresare cu ochii cârpiţi.

– Cine te-a pus pe tine aici? răcneşte straşnic reacţionarul.

– Boborul! răspunde foarte răguşit republicanul.

Atâta i-a trebuit Reacţiunii! Când a auzit de bobor, a turbat: l-a şi-nhăţat pe Stan şi, valvârtej cu el, drept la hanul Călugărului!

Aşa s-a sfârşit cu Republica noastră! Aşa Reacţiunea a sfâşiat cea mai eroică pagină a liberalismului român!

Ion Luca Caragiale în schiţa Boborul (1896)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul pleş, mergând cu pas rar, încet şi gânditor, răspunzând îndesat "sluga dumitale" cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-şi găsea omul cu care să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor publice din Iaşi, cu câte o carte în mână, tresărind la cântecul păserelelor şi oprindu-se cu mirare lângă moşinoaiele de furnici, pe care le numea el "republici înţelepte", dezmerdând iarba şi florile câmpului, icoane ale vieţii omeneşti, pe care le uda câte c-o lacrimă fierbinte din ochii săi şi apoi, cuprins de foame şi obosit de osteneală şi gândire, îşi lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aştepta sărăcia cu masa întinsă.

Ion Creangă în Popa Duhu (1881)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

După stricarea Troadei, în vreme ce rămăşiţurile zidurilor, a capiştilor şi a palaturilor sale încă abureau şi când supt aceste năruiri văpsite de sânge, Priam, norodul şi copiii săi erau îngropaţi, când femeia şi fiicele sale se duceau în robie să slujească pe nişte biruitori fuduli şi când aceşti însuşi biruitori erau să pieie, unii în palaturile lor, alţii pe mări, unde cu ticăloşii să umble din ţărm în ţărm, în voia valurilor, a vânturilor şi a furtunilor, — în sfârşit, când pe câmpii Troadei, Ahilevs, Hector fiul lui Telamon erau culcaţi în ţărnă şi că o mulţime de eroi amestecau duşmănească lor ţărnă într-un singur mare mormânt, Elena şi cu Menelau, împăcaţi împreună, se întorceau cu linişte şi cu chef la Lachedemonia şi, jăluindu-se cu dulceaţă că el au putut-o crede necredincioasă, el cerându-şi iertăciune că au crezut nişte arătări înşelătoare şi făgăduind că nu se va mai îndoi de dragostea, nici de credinţa sa.

începutul de la eseul Pirostia Elenei de Jean-François Marmontel, traducere de Constantin Negruzzi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!