Poezii despre rost, pagina 3
Sunt un ins...
Sunt un ins ce ți-am ieșit în cale
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
N-ai să ajungi nicicând iubirea s-o-nțelegi.
Tu dragostea ți-o dai pe doi arginți,
Bărbații din mulțime ți-i alegi,
Făcând orice ca să îi scoți din minți.
Acum când pleci ce rost mai are
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
Și câte nopți n-am adormit
Gândindu-mă la tine!
Dar pentru tine-i ceva obișnuit,
Când unul pleacă, altul vine.
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Acum când pleci ce rost mai are,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hmm...
Am vis, tot filar, din nopți dinainte
când încă n-am fost, înainte de zero;
că vise la rece nu sunt, doar fierbinte
și n-au cum a fi, că nefiind n-are rost,
speranțele, "bine", îs în ziua de post...
totu-i alb, prea curat, precum ștersul cu Dero.
Însă mă am, înfiripat
mă trag seve din fire,
din ce nu știu mă cos
peste-un "ce"deșirat,
ce-acopăr din "ce", de-unde-mi vin și-ele gânduri
și, de timp mi le-a dat, cât de vechi îs... și-au vreun rost?!
Iar de vis, de se întâmplă
-sau rămâne de mine-
ce s-ar face cu el, că era, îl aveam?
Unde pleacă, ele, gânduri, că mișcau dinspre tâmplă
când mai sus, bine, bine?...
Hmm, deci se pare 's găsite, le-am avut... deci eram...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am tălpile rănite
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și urme-nsângerate las timpului anost.
Simt gândul meu vibrând și las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.
În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi și nici patimi din visele betegi.
În mine încolțește din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.
Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Și-aud ecoul greu în sunet de izvoare.
Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și timpul mă îngână, gândindu-se la cost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
În fiecare iarnă
destinul mă toarnă
și îmi face rost
de un an mai prost
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-ndoi de dragostea mea
Nu te-ndoi de dragostea mea,
Fă-i bine și-ncredete-n ea,
Căci dragostea mea nu-i o jucărie
Cu care să te joci cum îți place ție;
Dragostea mea e adevărată,
E dragoste pură și e curată.
Nu te-ndoi de mine mereu,
Fiindcă pe tine te iubesc doar eu!
Nu-ți face probleme la infinit,
Căci dragostea mea n-a luat sfârșit.
Aș vrea să-nțelegi că eu te iubesc
Și numai la tine mereu mă gândesc.
Așa că te rog, tu nu te mai teme
Și nu îți mai face mii de probleme,
Nu are rost să fii-ngrijorat
Și nu are rost să te-ndoiești;
Mai bine ai face să-mi spui imediat,
Să-mi spui tu mie tu mă iubești?!!
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate au un rost
Ce-i pasă unui biet ciulin
Că nu-i lalea, că nu e crin,
Că pe tulpină e țepos,
Că unii zic că e hidos?
Ce-i pasă unei păpădii
Că nu e floare pe câmpii,
Că parcă crește în zadar,
Că frunza are gust amar?
Ce-i pasă unui om rebel
Că toți se leapădă de el,
Că are-un zel nepotolit,
Că e mereu nemulțumit?
Ce-i pasă zilei de necaz
Că lacrimi mari curg pe obraz,
Că cupa-i plină cu venin
Că-n inimi este numai chin?
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înaripatu-m-ai Doamne
Moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
cel ce va fi-l înseamnă pe cel ce-a fost
c-un cotor teribil de aripă
Doamne chiar din prima clipă
învăț alfabetul disperării
steaua-mi arde parcă-n pipă
ca-n vulcanul spart al zării
Învăț alfabetul disperării
cel ce va fi ajunge la cel ce-a fost
ca Arca lui Noe în brațele mării
moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
viața e una iar moartea cealaltă aripă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul de dor
Dintre vise cuminți
Transformate-n dorinți,
Se mai naște un dor, nedorit, arzător,
Și plutește prin zidul icoanelor vechi
Așezate perechi
În intrânduri străvechi
Dintr-un cer străveziu c-o privire de fiu
Ce se-ntoarce, mirat, încordat și târziu,
La o casă de lut
Părăsită-n trecut,
La o viață ce-a fost și din care-a plecat
Pe un drum cu un rost
De pe-un țărm neștiut.
Iară dorul acel
Din icoane-n rastel,
Îl zărește privind și l-ar vrea jinduind
La un vis și un dor
Mult dorit,
Arzător,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tot!
Nici un rost!
Tot te....!
În toate felurile!
Te urăsc atât cât te.... iubesc!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!