Poezii despre rime incrucisata, pagina 3
De unde
Într-o zi m-am lovit
De mine înăuntrul meu.
Era un univers neștiut
plin de rime și de versuri
Se cer rescrise din alte vremuri
Ce izvorăsc de nicăieri
Și care schimbă sensuri.
poezie de Daniela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Ale timpului viori îmi unesc freamătul inimii
În aripi port plumb și totuși zbor
Sufletul meu e un ultim zbor
Spre o lume intactă... frumoasă....
Voi adormi cu fiecare cuvânt....
În toamna asta mă simt o pasăre fără cuib
Îmbrățișarea ta rămâne o amintire
O vară întreagă am așteptat iubirea...
În iarna asta pot muri...
Îmbrățisarea ta ar fi prea târzie...
Corpul meu căzut se va ridica?
Mai e un drum pe care spun că-l fac de-o vară...
Munții spun povești pe care nu am vrut să le aud
Sunt singură.... ca tine... sunt poezia ta...
Singurătățile noastre se vor întâlni,
Odată cu florile ce strigă din fereastră
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Pe care eu nu mai doresc să le scriu...
Uitarea scrie iubirea...
Lumina a luat locul întunericului din noi....
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng cuvinte
Scriind hiperbole
Am ucis metafore
Dar am născut rime.
Vreau să mai ucid
Dar nu pot
Și de neputință
Plâng simple cuvinte.
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Nu știu ce să fac
din mine
când nu tac
și te vărs rime:
Poate-un val
întors de mare
gust de apă
ud de sare?
Rază
scoborât-aproape
vad de soare,
văl de pleoape?
Frunză'n
vaiet tremurat,
verde crud
oxigenat?
O cascadă
cadențată,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E trist
E trist: din gândurile noastre
Și din durerile intime,
Noi facem opere de artă,
Ne punem inima pe rime...
Și închizând-o-ntre coperte,
Cu lumea ei de armonii,
Ne-nstrăinăm de ea și-o ducem
Spre-a fi vândută-n librării.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mânia
De demult, chiar din vechime,
Și în proză, și în rime,
S-a tot spus cum că Mânia
Soră e cu Nebunia.
În zadar s-a spus, Preasfinte:
Omul tot n-a luat aminte.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (5 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De tine mai mi-aduc aminte...
am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde
am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare
am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese
am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie
am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine
am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc să râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă
am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foșnitul pomilor prin lume
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puștoaica
Nu eram interesată
Să compun strofe,
Ritmuri și rime.
Nu doream
Să jonglez
Cu imagini și metafore.
Mai bine le-aș fi aruncat pe podea
Ascultând
Murmurate căderi.
Doream să fiu o aprigă puștoaică
În lumea corurilor celor adulți.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeta
Sentimentul timpului
Îi sfărma încet tâmplele
Ca o menghină ireversibila.
Trăirile de până atunci
Comprimate pe rând în dosul frunții,
N-o faceau neaparat mai frumoasă
Dar părea împlinită.
Copiii erau mari,
Pilaful aproape gata...
Ce-ar fi să-și ia un pic dicționarul cu rime?
poezie de Iuliana Acatrinei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă aș bea o cafea lângă tine,
Și rujul pe buze mi-ar tremura.
Aș sorbi, iubite, cafeaua în rime
Și la încă o noapte-aș spera.
O noapte senină și plină de-amor,
O sticla de vin și pielea ta fină.
Atât aș mai vrea înainte să mor,
Să mi te scurgi, ca versu-n retină!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!