Serioase/triste despre rima, pagina 3
* * *
Mă pierd în necuvinte
Cu tine pe buze
În clipa de foc dintre noi
Șoptește-mi cuminte
În ore confuze
Poemul iubirii în doi.
Mă pierd în eter
Cu rima arzândă
Pe aripi de foc tremurând
Nu ești efemer
Inimă pulsândă
Ci dor în condei fremătând.
Mă pierd în poeme
Cu tine de mână
Zburăm nevăzuți și iubind
Mă compui în catrene
Cu gândul în tâmplă
Cu sângele-n tine pulsând.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas
1. Din pas în pas, din rimă-n rimă,
Cobor spre tine și te pierd,
Îți las din suflet și... te iert
"De" mine-n brațe, fără stimă...
2. Din mâna ta mâinile mele,
Din ochii tăi privirea mea
Uitată peste fruntea ta,
Își lasă dorul să se spele...
3. Și dinadins obrazul tău
Își prinde pielea-n mângâiere;
Visăm fixați într-o părere
Și-n zâmbet te găsesc al meu...
4. Îți joc din păr fire rebele
Și te alint copil din stare
Te caut în îmbrățișare
Furat din zborurile mele...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (2 octombrie 2011)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de stea
De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.
Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.
Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?
Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Se zice și s-a zis că-i un secret
Al artei, să compui macame-arabe,
Să știi să faci o odă unei babe
Și, fără fond, să faci un bun sonet.
Deci vreau cu orice preț să fiu poet
N-am fond, precum vedeți, și versuri slabe,
Și-njur și numai tropotind silabe
Și șterg mereu și șterg și merge-ncet.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochelari de cal
A murit natura-n ei,
Vers cu-aromă de virtual.
Scriu perfect, sună banal,
Căci trăirea din condei
Poartă ochelari de cal.
Se îndrăgostesc fictiv
Și se mint că e real.
N-au nevoie de-un motiv,
Pentru a-și nota-n jurnal
Rolul, imaginativ.
Rima e de unde e
Și să sune complicat.
Ce-atâta emoție
Într-o lume de rahat?!
Gânduri la promoție.
E o modă să mimezi
Ceea ce nu ai trăit.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suflet floare
Sunt suflet floare sau undă de mare,
și ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.
Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoțește cu a sa glumă?
Ce înflorește și vă vorbește, ce suferă
și iubește, simte și trăiește cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...
fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.
poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi vreau să uit...
Azi vreau să uit...
Toamna la răscrucea iernii,
O stea zăvorâtă în lacrimă,
Un măr, stingher, pe claviatura pianului,
O floare adormită în versuri cu rimă,
Un ultim vals rămas în aburul ceștii de cafea,
Un spic de grâu în leagănul valului albastru,
Un fir de nisip cules din clepsidra timpului
și încuiat în pandantivul meu inimă...
O amintire, veșnic încriptată pe o piatră funerară,
O literă rătăcită de cuvântul neterminat,
Adierea vântului, captivă într-un evantai,
O lumânare aprinsă în temnița sufletului
... și zborul captiv într-o pană...
Azi vreau să uit
Ca și când mi-aș aminti totul...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce simt cu-ardoare scriu și nu îmi pasă
Ce simt cu-ardoare scriu și nu îmi pasă
de-opinii grele sau de-opinii bune,
căci ele, laolaltă, nu pot spune
cum am făcut în cale să îți iasă
din versuri mici, o mare-amărăciune.
Te zvârcolești ca peștele în plasă,
te-a prins năvodul, știucă grațioasă,
și-n solzi lăsat-ai versul să răsune?
Ce simt cu-ardoare scriu și nu îmi pasă -
cârlig de ceară-n aripi de tăune.
Ridic la cer, din iarbă, câte-o coasă
și-o-nfig în clisă - din tăiș compune
un iamb dement, o rimă ticăloasă
și-un gând în tot c-un gest de plecăciune.
sonet de Ionuț Popa (21 iunie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să mă-nchid în vers
Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai știu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.
Să nu trimiteți critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Și mă ucid așa cum știu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.
Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Și acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum și de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.
poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Să nu trimiteți critici după mine/Căci mă găsesc în versul alb sau rimă,/Și mă ucid așa cum știu ei: bine,/Atunci [...] | Citește tot comentariul
Ploaie în doi
Plouă indecis,
Fără rimă,
Ca poezia pe care ți-am scris-o
Fără versuri
Și ți-am înfipt-o în inimă,
Forțat,
Ca să mă auzi...
Plouă rece,
Afon,
Ca melodia pe care ți-am cântat-o
Caraghios la ureche
Și ți-am vărsat-o în dor,
Subtil,
Ca să mă asculți...
Plouă pierdut,
Fără ritm,
Ca pauza pe care ai apăsat-o din greșeală
Pe caseta noastră
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (1 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!