Toate rezultatele despre reumatism, pagina 3
Iarna - a doua parte
Mireasma cozonacului cu nuci și cu rahat,
În fiecare iarnă de povești, m-a fermecat,
Stăteam alăturea de mama, pe lângă soba încălzită,
La pieptul ei cel cald, eram atât de fericită.
De dimineață până seara, eram pe derdeluș,
Cu săniuța, copiii și al meu cățeluș,
Când mă-ntorceam, aveam picioarele-nghețate,
Măicuța mă-ncălzea, punându-mi șalul ei pe spate.
Dar anii au trecut și a venit vremea iubirii,
Și mângâierea ei, mirajul clipelor trăirii,
Când primăvara, cu petale albe ne sfințea,
Prin roua dimineții, iubirea strălucea.
Încetișor și bătrânețea a venit de undeva,
Însă de data asta, e cu totul altceva,
Dacă odată, sufeream de romantism,
Acuma se numește simplu "reumatism".
[...] Citește tot
poezie de Margareta Merlușcă (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replica la poezia "Ocean de iarnă între noi..." de Violetta Petre
Un reumatism mă bâtuie prin oase,
Sunt tepăn, ca pe munte, un ascet,
Să te sărut aș vrea, dar fac grimase,
Că am rămas blocat, ca la balet.
Te-am răstignit cu funii răsucite,
Orizontal degeaba mi te-am pus,
Te-ai dezlegat ușor, căci păsămite,
Plutești ca un balon, de jos in sus.
Câteodată arzi ca o văpaie,
Și rece uneori ca răcitura,
Ca-n zilele când gazele îți taie,
Când nu ai bani să îți plătești factura.
Cu frigul tău mă faci mereu să mor,
Degeaba în genunchi implor iertare,
Să pot să vin la tine-n dormitor,
Îmi pun bocanci și schiuri în picioare.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
iubito, dacă în preajma unei amintiri mai ești
ca ziua să-ți intre în casă la candelă ancestrală,
adu-ți aminte cum deschideai slabele ferești
până-n încheietura flăcării mânjită de reumatism
ce incomoda frenezia mersului ei pe verticală,
uimindu-ne cum umbrele făceau față cu stoicism.
cum ne temeam de muzica stâncilor aprinse
sau de luna ce-și îneca pasul în ierburi necosite
când invitată de grădini ea venea să fure caise
dislocând iluziile din carnea nopților priponite.
cum în dumbrava genelor lămuream sentimente
pe contururi căzătoare și gândurilor date-n sfere;
cum atingeam linii negre și se nășteau nopți lente,
nevăzuți să ne turnăm ființele-n gângurita iubire.
cum câinele se zbătea de zor în cinstit lanț
speriat de fluturele surprins-n zbor haotic,
cum de pe buza sfioasă a marginii de șanț
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Articole culturale referitoare la reumatism
- Nichita Stănescu: Epigrama este genul cel mai popular al poeziei
- Sadoveanu și mirajul naturii, al poveștii și al vânătorii