Poezii despre renume, pagina 3
Diavolul
Răul s-a întins și ți-a cuprins ființa
Și simți prezența lui întunecată
Te-ai tulburat și ți-ai pierdut credința
Și-acum purtarea ta e desfrânată.
Ești atașat de lumea materială
Dorești averi, putere și renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Și râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voința poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepți spre lucruri mai plăcute
Și inima din nou să-ți fie vie.
Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.
poezie de Octavian Cocoș (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul răutății
Răutate și ranchiună
Întâlnești mereu în lume!
Sunt reale, nu sunt glume,
Convertite-s în minciună.
Poate cineva să spună
Fără riscuri să-și asume?
Răutate și ranchiună
Întâlnești mereu în lume!
Se va naște un anume
Curajos ce se răzbună,
Își va făuri renume,
Alunga-va de sub lună
Răutate și ranchiună.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celebritatea
Faimă, glorie, renume,
Reputație în lume,
Însușiri de mulți dorite
Și de lume prețuite.
Ești celebru, renumit,
Când mari cauze-ai slujit,
Ști'nța, arta, poezia,
Muzica, democrația.
Ești celebru prin talent,
Când ai geniu, evident,
Unii sunt prin modestie,
Mulți prin marea lor... prostie.
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (3 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul și căpușa
De la omul nalt cât ușa
Jovial și pus pe glume
Și-a făcut cum știm, căpușa...
Printre alți vampiri, renume!
Blestemata creatură
Boala i-a inoculat
C-o singură mușcătură
Și... l-a țintuit la pat!
După-un chin de luni și luni
Omul a plecat în rai
Unde-s duși oamenii buni...
Fără strai și fără grai!
(Veșnică amintire, marelui actor Șerban Ionescu ucis de o căpușă!)
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învălmășeala gândului
În gânduri singură-mi stă frustrarea
Și-mi vine să strig puternic neîncetat
Printr-o străfulgerare să-mi deschid cătarea
Al gândului parcă de prea mult timp uitat
Și deseori mă regăsesc pe mine tot
Simțind că toată lumea e a mea,
Dar conștiința-mi cere antidot
Anticipând topirea fulgului de nea
Mă resemnez cu gândul la această lume
A cărui sens doar conștiința ți-o va insufla
Prin vene-mi trece o voința de renume,
Iar ușa vieții se deschide-n calea mea.
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când singur
Când singur iar mă revăd
Și trece curând al meu nume,
Și-atâtea sperări...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
Când inspirată de evocări
Mai crezi în câteva glume
Sau al beției mister...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
Și când, aproape, nimic nu mai ești,
Când cauți că orice renume,
De-acum e târziu...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!
poezie celebră de George Bacovia din Comedii în fond (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dacă vreți, viață lungă să trăiți
Când a venit bătrânețea, ne-a găsit tot împreună.
De-aproape șaptezeci de ani, încă ne ținem de mână.
Dacă vreți să ne urmați, voi ar trebui să știți,
că-înțelegerea v-ajută, viață lungă să trăiți.
Mai mult decât orice pe lume, respectul de vi-l păstrați,
din nume faceți renume, veți fi de semeni respectați.
La necaz, la bucurie, de-o potrivă, fiți uniți!
Dumnezeu cu voi să fie întru mulți ani fericiți!
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpuri
Trec anii peste noi și peste lume,
Părem coborâtori din alt timpuri,
Cu alte obiceiuri și tipicuri
Ce altora le par că sunt doar glume,
Dar celor mai bătrâni le par nimicuri
Că se conduc ș-acum după cutume,
Iar unii ș-au făcut înalt renume,
Că au uzat din plin de șiretlicuri.
Clepsidra e ticsită cu nisipuri
Scurgându-se, ca vremea s-o însume,
Spre infinit o viață trece-n picuri
Si cade-n valuri dantelate-n spume.
Va fi o entitate să ne-ndrume
Cui să lăsăm credințele antume?
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe solară
Îți simt genele când se ridică,
Dimineața minune a unui nou început,
Când privirea ți se reflectă în metal și în sticlă,
Și-ntreg trupul gol, rămânând mut...
Corpul tău lungit pe 5th Avenue
În raze ce-i descoperă frumusețea,
Doar un pictor de renume, un geniu,
Poate, pictându-i gleznele, să le prindă suplețea...
De tine m-am îndrăgostit, dintr-odată, pe loc,
Neuitându-ți buzele roșii,
cum își cereau sărutările, în amurg,
Chiar și atunci când inima mi-o perpeleai, ca-ntr-un joc,
Când plecai, reîntorcându-te apoi,
din valurile oceanului, reci, ce nu fug!
poezie de Alexandru Răduț (2020)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la început de an
La începutul de an eu vă doresc,
Toți de sănătate s-aveți parte!
Fiți uniți, că nimic nu vă desparte!
Fiți zâmbitori ca pomii ce-nfloresc!
La începutul de an mai îndrăznesc,
Să vă sfătuiesc pe voi să fiți mai buni,
S-așterneți muncii lauri în cununi,
Pentru anul prosper ce-ntrezăresc.
Dacă toate acestea se-mplinesc,
Copiii voștrii risipiți prin lume,
Își vor clădi aici un nou renume
Și vor fi cei mai mândrii când vor spune:
Am revenit în Țara România,
Să muncim aici, că ne dorește glia!
sonet de Ioan Friciu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!