referi

Joey: Ştii, nu cred că mai e o idee bună să dorm cu tine!
Dawson: Nu, nu ştiu. Oh, haide. Dormi cu mine de când aveai şapte ani. E sâmbătă seara.
Joey: Lucrurile se schimbă, Dawson. Evoluează.
Dawson: La ce te referi?
Joey: Nu era nicio problemă să dormim împreună când eram copii, dar acum avem 15 ani.
Dawson: Aha.
Joey: Şi suntem liceeni de luni?
Dawson: Aha.
Joey: Şi am sâni!
Dawson: Ce?
Joey: Iar tu ai organe genitale.
Dawson: Le am dintotdeauna.
Joey: Dar acum sunt mai mari.
Dawson: De unde ştii tu?
Joey: Degete lungi. Trebuie să plec.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan Brandwyn: Am să-ţi spun un secret. Am fost admisă mai devreme la Facultatea de Drept de la Yale.
Betty Warren: Unde? De ce? Tu nu îţi doreşti să devii avocat!
Joan Brandwyn: Poate că îmi doresc.
Betty Warren: Tu care nu îţi schimbai tipul de cremă fără să mă întrebi, acum ai aplicat la Drept?
Joan Brandwyn: Fără să clipesc. Noi nici nu credeam că voi reuşi.
Betty Warren: La cine te referi când spui "noi"?
Joan Brandwyn: La domnişoara Watson. Practic ea a completat formularul de înscriere în locul meu.
Betty Warren: Cred că glumeşti. Ce drept avea? Tu urmează să te căsătoreşti!
Joan Brandwyn: În primul rând, pe degetul meu nu se află niciun inel. În al doilea rând, pot să le fac pe amândouă. Chiar pot!
Betty Warren: Eşti atât de aproape de a obţine tot ce ţi-ai dorit vreodată. Şi atât de aproape să pierzi totul.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât gândul mai interferează Încă cu realizarea, "Guru" respectiv îţi va pune tot felul de condiţii pentru a ajunge la ea. Şi în mod paradoxal, toate aceste condiţii de tot râsul, se vor referi la capcana iluzorie corp-minte, gen: "Trebuie să fii continent/ejaculezi/juisezi pentru a realiza Sinele", "Trebuie să îţi trezeşti Kundalini şi să îl duci în Saharara Padma", "Trebuie să nu îţi mişti pupilele", "Trebuie să îţi creezi această realitate", "Trebuie să practici", "Trebuie să meditezi", "Trebuie să te rogi", etc, etc. Culmea este că toate aceste condiţii îţi sunt puse datorită ignoranţei, de către "Guru" pentru "A-Fi", când în fapt, mai întâi de toate "Tu-Eşti". Un Guru fals de mâna a doua întotdeauna îl va pune pe primul loc pe "a-face", pe când un Guru Real te va reîntoarce mereu şi mereu în prezenţa de "A-Fi"!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: "Nemilosul" şi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poţi avea şanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că eşti norocos; obţii ceea ce îţi doreşti.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins aşa de uşor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicaţii.
Lucian: Dar eu vreau să-ţi explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaş. Şi mi l-a lăsat doar pentru că aşa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ţi-am spus, poţi chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Atent când spui: "Dar singurul duşman suntem noi" oare nu cumva chiar la propria minte te referi? Dincolo de gluma de mai sus oare ai realizat tu cuvintele lui Buddha că etern Adevăr în tine, şi anume: "Cel mai mare duşman al omului este propria minte!" Pentru că ceea ce mintea ta şi nu tu afirmă mai sus e doar o glumă straşnică, şi nu vezi că mintea nu poate prin nici o "înţelegere" unifica ceva, pentru că natura ei este etichetarea, adică separarea. Aşadar toate "înţelegerile" minţii sunt efemere, doar apă bâhlită de ploaie, nu te aştepta la nici o unificare din partea ei. Cât priveşte invenţia minţii numită suflet, arunc-o în primul tomberon cu tot cu minte şi vei vedea că ceea ce dinaintea naşterii tale este unitate va rămâne unitar şi după moartea ta. Mintea ta de astăzi te unifică cu o femeie şi mâine de abia aşteaptă să te desparţi de ea. Află cine eşti tu, pentru că în această direcţie mintea nu te poate ajuta absolut deloc.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ce este memoria umană?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca şi când ar fi dat lecţii unei audienţe invizibile - aşa cum probabil o şi făcea..."Cu siguranţă nu este un mecanism pasiv de înregistrare, ca şi un disc digital sau o casetă. Se aseamănă mai mult cu o maşină de povestit. Informaţia senzorială este defalcată în fragmente de percepţie care din nou sunt defalcate şi stocate ca şi fragmente de amintiri. Şi, în timpul nopţii când corpul se odihneşte, aceste fragmente sunt scoase din depozit, sunt reasamblate şi reproduse. Fiecare parcurgere gravându-le tot mai adânc în structura neurală a creierului. Şi de fiecare dată ce o memorie este repetată sau reamintită ea este elaborată. S-ar putea să îi mai adăugăm ceva sau să pierdem un pic din ea, să umblăm la logica sa, să umplem secţiunile care s-au şters, poate chiar să îmbinăm evenimente disparate. În cazuri extreme, ne vom referi la acest lucru ca şi la o conversaţie. Creierul creează şi recreează trecutul, producând, în cele din urmă, o versiune a evenimentelor care poate avea puţine asemănări cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. În comparaţie cu prima ordonare, eu cred că e corect să spun că tot ce îmi aduc aminte este fals."

Arthur C. Clarke în Lumina altor zile
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai atât cât bate puşca voastră

Chiar credeţi că voi, de mii de ani
sclavii sărăciei, bogăţiei
şi mândriei de necuprins,
puteţi sfărâma spiritul născut
liber pe-acest pământ
nou şi întins?

Când veţi fi alungat ultimii fermieri
şi, pentru scurt timp,
va conteni a războiului năpastă
veţi stăpâni pământul –
da, veţi stăpâni pământul –
dar atât pământ cât bate puşca voastră.

Până când aurul vostru va fi netezit
toate lanţurile de munţi
unde oamenii răniţi se pot ascunde,
până când aurul vostru va lumina
în nopţi fără lună câmpiile
pe care călăresc rebelii înspre oriunde;

[...] Citeşte tot

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Păi... Pe sora mea a sărutat-o!
Maria: Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a sărutat pe amândouă! Dar, dacă te referi la Ly, situaţia era diferită. Încerca să-i dovedească astfel ceva. Desigur, nărodul n-a ales cea mai potrivită cale pentru a-i dovedi, însă... Mihai nu s-a supărat, în cele din urmă a înţeles totul, ai văzut.
Nick: Pentru că el nu s-a nimerit să fie acolo, de faţă, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
Maria: Aşa-i, Mihai nu s-a nimerit să fie acolo, dar chiar dacă ar fi fost de faţă, tot ar fi înţeles în final...
Nick: Poate că Mihai ar fi înţeles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot înţelege.
Maria: De ce nu? Străduieşte-te! Chiar şi Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a înţeles. De ce nu şi tu?
Nick: Lia... E adevărat că şi ea a înţeles, dar după cum ai spus, situaţia e diferită, foarte diferită, pentru că... Adevărat, ele îmi sunt amândouă surori, dar... La naiba, tu eşti soţia mea! Adică, ştiu că nu e nimic oficial, sau legal, cu acte şi ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimbă cu nimic situaţia! Adică... Eu... Te iubesc... Şi... Şi...
Maria: Nick, dragul meu... Şi eu te iubesc, prostuţule! Nu ştiai asta?! Te iubesc. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu contează!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bradley: Cât ar valora un interviu adevărat cu această femeie?
Domnul Hennessey: Te referi la Alteţa Sa?
Joe Bradley: Cu siguranţă nu mă refeream la Annie Oakley, la Dorothy Lamour sau Madam... Cât ar costa?
Domnul Hennessey: Ce-ţi pasă ţie? Ai atât de multe şanse să faci asta ca...
Joe Bradley: Ştiu, dar dacă aş reuşi, cât ar valora?
Domnul Hennessey: Ei, bine, o simplă discuţie despre lumea în care trăim probabil că ar valora vreo 250. Desigur, părerile ei despre modă, ar valora mult mai mult, poate chiar o mie... de dolari.
Joe Bradley: Dar eu vorbesc cu ea despre părerile ei în materie de orice. Dorinţele secrete ale unei prinţese. Gândurile ei cele mai ascunse, dezvăluite reporterului tău personal, într-un interviu intim şi exclusiv. (Şeful său rămâne cu gura deschisă la gândul unei astfel de posibilităţi.)
Joe Bradley: Nu prea îţi e de folos, aşa-i? M-am gândit eu că n-o să-ţi placă.
Domnul Hennessey: Vino încoace. Presupun că ai discuta şi despre aspectul emoţional, nu?
Joe Bradley: De fapt numai despre asta e vorba.
Domnul Hennessey: Şi vei face poze.
Joe Bradley: S-ar putea. Cât valorează?
Domnul Hennessey: În mod special un astfel de articol ar valora chiar şi cinci mii de dolari pentru orice ziar.
Joe Bradley: Ai spus cumva cinci mii? Vreau să îmi promiţi asta şi să dăm mâna.

replici din filmul artistic Vacanţă la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ţi spun. Doar ştii bine că n-am nimic de ascuns; mai ales faţa de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Şi ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziţie?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil şi-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine şi mie să pot fi aşa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deşi nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ţi fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil şi din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naştere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlineşte 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine şi moş!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greşit nimic! Chiar e blond, enervant şi moş, dar... Îl iubesc mult de tot şi mi-e tare dor de el; aş fi vrut să-i fi spus asta şi când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka ştie că totuşi ţii la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să ştie; blondul meu cel enervant...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!