Toate rezultatele despre referi, pagina 3
Joey: ªtii, nu cred cã mai e o idee bunã sã dorm cu tine!
Dawson: Nu, nu ºtiu. Oh, haide. Dormi cu mine de când aveai ºapte ani. E sâmbãtã seara.
Joey: Lucrurile se schimbã, Dawson. Evolueazã.
Dawson: La ce te referi?
Joey: Nu era nicio problemã sã dormim împreunã când eram copii, dar acum avem 15 ani.
Dawson: Aha.
Joey: ªi suntem liceeni de luni?
Dawson: Aha.
Joey: ªi am sâni!
Dawson: Ce?
Joey: Iar tu ai organe genitale.
Dawson: Le am dintotdeauna.
Joey: Dar acum sunt mai mari.
Dawson: De unde ºtii tu?
Joey: Degete lungi. Trebuie sã plec.
replici din filmul serial Cei mai frumoºi ani
Adãugat de Moþ Mãdãlina
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Joan Brandwyn: Am sã-þi spun un secret. Am fost admisã mai devreme la Facultatea de Drept de la Yale.
Betty Warren: Unde? De ce? Tu nu îþi doreºti sã devii avocat!
Joan Brandwyn: Poate cã îmi doresc.
Betty Warren: Tu care nu îþi schimbai tipul de cremã fãrã sã mã întrebi, acum ai aplicat la Drept?
Joan Brandwyn: Fãrã sã clipesc. Noi nici nu credeam cã voi reuºi.
Betty Warren: La cine te referi când spui "noi"?
Joan Brandwyn: La domniºoara Watson. Practic ea a completat formularul de înscriere în locul meu.
Betty Warren: Cred cã glumeºti. Ce drept avea? Tu urmeazã sã te cãsãtoreºti!
Joan Brandwyn: În primul rând, pe degetul meu nu se aflã niciun inel. În al doilea rând, pot sã le fac pe amândouã. Chiar pot!
Betty Warren: Eºti atât de aproape de a obþine tot ce þi-ai dorit vreodatã. ªi atât de aproape sã pierzi totul.
replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adãugat de Anamaria Licurici
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Atâta timp cât gândul mai interfereazã Încã cu realizarea, "Guru" respectiv îþi va pune tot felul de condiþii pentru a ajunge la ea. ªi în mod paradoxal, toate aceste condiþii de tot râsul, se vor referi la capcana iluzorie corp-minte, gen: "Trebuie sã fii continent/ejaculezi/juisezi pentru a realiza Sinele", "Trebuie sã îþi trezeºti Kundalini ºi sã îl duci în Saharara Padma", "Trebuie sã nu îþi miºti pupilele", "Trebuie sã îþi creezi aceastã realitate", "Trebuie sã practici", "Trebuie sã meditezi", "Trebuie sã te rogi", etc, etc. Culmea este cã toate aceste condiþii îþi sunt puse datoritã ignoranþei, de cãtre "Guru" pentru "A-Fi", când în fapt, mai întâi de toate "Tu-Eºti". Un Guru fals de mâna a doua întotdeauna îl va pune pe primul loc pe "a-face", pe când un Guru Real te va reîntoarce mereu ºi mereu în prezenþa de "A-Fi"!
citat din Atmaji Maharaj
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!


Lucian: "Nemilosul" ºi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Mãcar poreclele lor exprimã clar ceea ce sunt ei; în cazul tãu, "Don Juan" – nu e foarte relevant... Dar dacã te rezumi la partea cu condusul acasã, poþi avea ºanse; numai dacã nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara urmãtoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fãrã body-guarzi.
Lia: Se pare cã eºti norocos; obþii ceea ce îþi doreºti.
Lucian: De obicei, da; pentru cã sunt perseverent, nu mã las învins aºa de uºor... Cât despre seara trecutã, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicaþii.
Lucian: Dar eu vreau sã-þi explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lãsat mie... E tare drãgãlaº. ªi mi l-a lãsat doar pentru cã aºa a vrut el, Rikky. Dacã nu crezi ceea ce þi-am spus, poþi chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacã nu mã crezi.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specialã" de Cornelia Georgescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Fii Atent când spui: "Dar singurul duºman suntem noi" oare nu cumva chiar la propria minte te referi? Dincolo de gluma de mai sus oare ai realizat tu cuvintele lui Buddha cã etern Adevãr în tine, ºi anume: "Cel mai mare duºman al omului este propria minte!" Pentru cã ceea ce mintea ta ºi nu tu afirmã mai sus e doar o glumã straºnicã, ºi nu vezi cã mintea nu poate prin nici o "înþelegere" unifica ceva, pentru cã natura ei este etichetarea, adicã separarea. Aºadar toate "înþelegerile" minþii sunt efemere, doar apã bâhlitã de ploaie, nu te aºtepta la nici o unificare din partea ei. Cât priveºte invenþia minþii numitã suflet, arunc-o în primul tomberon cu tot cu minte ºi vei vedea cã ceea ce dinaintea naºterii tale este unitate va rãmâne unitar ºi dupã moartea ta. Mintea ta de astãzi te unificã cu o femeie ºi mâine de abia aºteaptã sã te desparþi de ea. Aflã cine eºti tu, pentru cã în aceastã direcþie mintea nu te poate ajuta absolut deloc.
citat din Atmaji Maharaj
Adãugat de George Aurelian Stochiþoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!


"Ce este memoria umanã?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca ºi când ar fi dat lecþii unei audienþe invizibile - aºa cum probabil o ºi fãcea..."Cu siguranþã nu este un mecanism pasiv de înregistrare, ca ºi un disc digital sau o casetã. Se aseamãnã mai mult cu o maºinã de povestit. Informaþia senzorialã este defalcatã în fragmente de percepþie care din nou sunt defalcate ºi stocate ca ºi fragmente de amintiri. ªi, în timpul nopþii când corpul se odihneºte, aceste fragmente sunt scoase din depozit, sunt reasamblate ºi reproduse. Fiecare parcurgere gravându-le tot mai adânc în structura neuralã a creierului. ªi de fiecare datã ce o memorie este repetatã sau reamintitã ea este elaboratã. S-ar putea sã îi mai adãugãm ceva sau sã pierdem un pic din ea, sã umblãm la logica sa, sã umplem secþiunile care s-au ºters, poate chiar sã îmbinãm evenimente disparate. În cazuri extreme, ne vom referi la acest lucru ca ºi la o conversaþie. Creierul creeazã ºi recreeazã trecutul, producând, în cele din urmã, o versiune a evenimentelor care poate avea puþine asemãnãri cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. În comparaþie cu prima ordonare, eu cred cã e corect sã spun cã tot ce îmi aduc aminte este fals."
Arthur C. Clarke în Lumina altor zile
Adãugat de Catalin Popescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!



Numai atât cât bate puºca voastrã
Chiar credeþi cã voi, de mii de ani
sclavii sãrãciei, bogãþiei
ºi mândriei de necuprins,
puteþi sfãrâma spiritul nãscut
liber pe-acest pãmânt
nou ºi întins?
Când veþi fi alungat ultimii fermieri
ºi, pentru scurt timp,
va conteni a rãzboiului nãpastã
veþi stãpâni pãmântul –
da, veþi stãpâni pãmântul –
dar atât pãmânt cât bate puºca voastrã.
Pânã când aurul vostru va fi netezit
toate lanþurile de munþi
unde oamenii rãniþi se pot ascunde,
pânã când aurul vostru va lumina
în nopþi fãrã lunã câmpiile
pe care cãlãresc rebelii înspre oriunde;
[...] Citeºte tot
poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!


Nick: Pãi... Pe sora mea a sãrutat-o!
Maria: Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a sãrutat pe amândouã! Dar, dacã te referi la Ly, situaþia era diferitã. Încerca sã-i dovedeascã astfel ceva. Desigur, nãrodul n-a ales cea mai potrivitã cale pentru a-i dovedi, însã... Mihai nu s-a supãrat, în cele din urmã a înþeles totul, ai vãzut.
Nick: Pentru cã el nu s-a nimerit sã fie acolo, de faþã, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
Maria: Aºa-i, Mihai nu s-a nimerit sã fie acolo, dar chiar dacã ar fi fost de faþã, tot ar fi înþeles în final...
Nick: Poate cã Mihai ar fi înþeles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot înþelege.
Maria: De ce nu? Strãduieºte-te! Chiar ºi Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a înþeles. De ce nu ºi tu?
Nick: Lia... E adevãrat cã ºi ea a înþeles, dar dupã cum ai spus, situaþia e diferitã, foarte diferitã, pentru cã... Adevãrat, ele îmi sunt amândouã surori, dar... La naiba, tu eºti soþia mea! Adicã, ºtiu cã nu e nimic oficial, sau legal, cu acte ºi ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimbã cu nimic situaþia! Adicã... Eu... Te iubesc... ªi... ªi...
Maria: Nick, dragul meu... ªi eu te iubesc, prostuþule! Nu ºtiai asta?! Te iubesc. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu conteazã!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Joe Bradley: Cât ar valora un interviu adevãrat cu aceastã femeie?
Domnul Hennessey: Te referi la Alteþa Sa?
Joe Bradley: Cu siguranþã nu mã refeream la Annie Oakley, la Dorothy Lamour sau Madam... Cât ar costa?
Domnul Hennessey: Ce-þi pasã þie? Ai atât de multe ºanse sã faci asta ca...
Joe Bradley: ªtiu, dar dacã aº reuºi, cât ar valora?
Domnul Hennessey: Ei, bine, o simplã discuþie despre lumea în care trãim probabil cã ar valora vreo 250. Desigur, pãrerile ei despre modã, ar valora mult mai mult, poate chiar o mie... de dolari.
Joe Bradley: Dar eu vorbesc cu ea despre pãrerile ei în materie de orice. Dorinþele secrete ale unei prinþese. Gândurile ei cele mai ascunse, dezvãluite reporterului tãu personal, într-un interviu intim ºi exclusiv. (ªeful sãu rãmâne cu gura deschisã la gândul unei astfel de posibilitãþi.)
Joe Bradley: Nu prea îþi e de folos, aºa-i? M-am gândit eu cã n-o sã-þi placã.
Domnul Hennessey: Vino încoace. Presupun cã ai discuta ºi despre aspectul emoþional, nu?
Joe Bradley: De fapt numai despre asta e vorba.
Domnul Hennessey: ªi vei face poze.
Joe Bradley: S-ar putea. Cât valoreazã?
Domnul Hennessey: În mod special un astfel de articol ar valora chiar ºi cinci mii de dolari pentru orice ziar.
Joe Bradley: Ai spus cumva cinci mii? Vreau sã îmi promiþi asta ºi sã dãm mâna.
replici din filmul artistic Vacanþã la Roma (2 septembrie 1953)
Adãugat de Anamaria Licurici
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!


Lia: Eu nu sunt indispusã, dar tu încã pari a fi. Tot n-ai de gând sã-mi spui ce anume te preocupã?
Lucian: Ah... Bine, am sã-þi spun. Doar ºtii bine cã n-am nimic de ascuns; mai ales faþa de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatãl tãu?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: ªi ce legãturã ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziþie?
Lucian: Pãi; mã gândeam la el, la calmul lui imperturbabil ºi-mi imaginam cã-n astfel de momente mi-ar prinde bine ºi mie sã pot fi aºa, ca el; sã am mãcar un dram din calmitatea lui. În plus, deºi nu-mi face plãcere sã recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevãrat. Mult...
Lia: Normal sã-þi fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil ºi din cauzã cã mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naºtere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlineºte 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine ºi moº!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greºit nimic! Chiar e blond, enervant ºi moº, dar... Îl iubesc mult de tot ºi mi-e tare dor de el; aº fi vrut sã-i fi spus asta ºi când eram acasã, însã... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigurã cã domnul Enka ºtie cã totuºi þii la dânsul, în felul tãu.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper sã ºtie; blondul meu cel enervant...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!
