Toate rezultatele despre referi, pagina 3
Joey: Știi, nu cred că mai e o idee bună să dorm cu tine!
Dawson: Nu, nu știu. Oh, haide. Dormi cu mine de când aveai șapte ani. E sâmbătă seara.
Joey: Lucrurile se schimbă, Dawson. Evoluează.
Dawson: La ce te referi?
Joey: Nu era nicio problemă să dormim împreună când eram copii, dar acum avem 15 ani.
Dawson: Aha.
Joey: Și suntem liceeni de luni?
Dawson: Aha.
Joey: Și am sâni!
Dawson: Ce?
Joey: Iar tu ai organe genitale.
Dawson: Le am dintotdeauna.
Joey: Dar acum sunt mai mari.
Dawson: De unde știi tu?
Joey: Degete lungi. Trebuie să plec.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan Brandwyn: Am să-ți spun un secret. Am fost admisă mai devreme la Facultatea de Drept de la Yale.
Betty Warren: Unde? De ce? Tu nu îți dorești să devii avocat!
Joan Brandwyn: Poate că îmi doresc.
Betty Warren: Tu care nu îți schimbai tipul de cremă fără să mă întrebi, acum ai aplicat la Drept?
Joan Brandwyn: Fără să clipesc. Noi nici nu credeam că voi reuși.
Betty Warren: La cine te referi când spui "noi"?
Joan Brandwyn: La domnișoara Watson. Practic ea a completat formularul de înscriere în locul meu.
Betty Warren: Cred că glumești. Ce drept avea? Tu urmează să te căsătorești!
Joan Brandwyn: În primul rând, pe degetul meu nu se află niciun inel. În al doilea rând, pot să le fac pe amândouă. Chiar pot!
Betty Warren: Ești atât de aproape de a obține tot ce ți-ai dorit vreodată. Și atât de aproape să pierzi totul.
replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât gândul mai interferează Încă cu realizarea, "Guru" respectiv îți va pune tot felul de condiții pentru a ajunge la ea. Și în mod paradoxal, toate aceste condiții de tot râsul, se vor referi la capcana iluzorie corp-minte, gen: "Trebuie să fii continent/ejaculezi/juisezi pentru a realiza Sinele", "Trebuie să îți trezești Kundalini și să îl duci în Saharara Padma", "Trebuie să nu îți miști pupilele", "Trebuie să îți creezi această realitate", "Trebuie să practici", "Trebuie să meditezi", "Trebuie să te rogi", etc, etc. Culmea este că toate aceste condiții îți sunt puse datorită ignoranței, de către "Guru" pentru "A-Fi", când în fapt, mai întâi de toate "Tu-Ești". Un Guru fals de mâna a doua întotdeauna îl va pune pe primul loc pe "a-face", pe când un Guru Real te va reîntoarce mereu și mereu în prezența de "A-Fi"!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian: "Nemilosul" și "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poți avea șanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că ești norocos; obții ceea ce îți dorești.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins așa de ușor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicații.
Lucian: Dar eu vreau să-ți explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaș. Și mi l-a lăsat doar pentru că așa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ți-am spus, poți chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Atent când spui: "Dar singurul dușman suntem noi" oare nu cumva chiar la propria minte te referi? Dincolo de gluma de mai sus oare ai realizat tu cuvintele lui Buddha că etern Adevăr în tine, și anume: "Cel mai mare dușman al omului este propria minte!" Pentru că ceea ce mintea ta și nu tu afirmă mai sus e doar o glumă strașnică, și nu vezi că mintea nu poate prin nici o "înțelegere" unifica ceva, pentru că natura ei este etichetarea, adică separarea. Așadar toate "înțelegerile" minții sunt efemere, doar apă bâhlită de ploaie, nu te aștepta la nici o unificare din partea ei. Cât privește invenția minții numită suflet, arunc-o în primul tomberon cu tot cu minte și vei vedea că ceea ce dinaintea nașterii tale este unitate va rămâne unitar și după moartea ta. Mintea ta de astăzi te unifică cu o femeie și mâine de abia așteaptă să te desparți de ea. Află cine ești tu, pentru că în această direcție mintea nu te poate ajuta absolut deloc.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


"Ce este memoria umană?" a întrebat Manning. Privind aerul în timp ce vorbea, ca și când ar fi dat lecții unei audiențe invizibile - așa cum probabil o și făcea..."Cu siguranță nu este un mecanism pasiv de înregistrare, ca și un disc digital sau o casetă. Se aseamănă mai mult cu o mașină de povestit. Informația senzorială este defalcată în fragmente de percepție care din nou sunt defalcate și stocate ca și fragmente de amintiri. Și, în timpul nopții când corpul se odihnește, aceste fragmente sunt scoase din depozit, sunt reasamblate și reproduse. Fiecare parcurgere gravându-le tot mai adânc în structura neurală a creierului. Și de fiecare dată ce o memorie este repetată sau reamintită ea este elaborată. S-ar putea să îi mai adăugăm ceva sau să pierdem un pic din ea, să umblăm la logica sa, să umplem secțiunile care s-au șters, poate chiar să îmbinăm evenimente disparate. În cazuri extreme, ne vom referi la acest lucru ca și la o conversație. Creierul creează și recreează trecutul, producând, în cele din urmă, o versiune a evenimentelor care poate avea puține asemănări cu ceea ce s-a întâmplat de fapt. În comparație cu prima ordonare, eu cred că e corect să spun că tot ce îmi aduc aminte este fals."
Arthur C. Clarke în Lumina altor zile
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Numai atât cât bate pușca voastră
Chiar credeți că voi, de mii de ani
sclavii sărăciei, bogăției
și mândriei de necuprins,
puteți sfărâma spiritul născut
liber pe-acest pământ
nou și întins?
Când veți fi alungat ultimii fermieri
și, pentru scurt timp,
va conteni a războiului năpastă
veți stăpâni pământul
da, veți stăpâni pământul
dar atât pământ cât bate pușca voastră.
Până când aurul vostru va fi netezit
toate lanțurile de munți
unde oamenii răniți se pot ascunde,
până când aurul vostru va lumina
în nopți fără lună câmpiile
pe care călăresc rebelii înspre oriunde;
[...] Citește tot
poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nick: Păi... Pe sora mea a sărutat-o!
Maria: Pe sora ta?! Pe care dintre ele?! De fapt, le-a sărutat pe amândouă! Dar, dacă te referi la Ly, situația era diferită. Încerca să-i dovedească astfel ceva. Desigur, nărodul n-a ales cea mai potrivită cale pentru a-i dovedi, însă... Mihai nu s-a supărat, în cele din urmă a înțeles totul, ai văzut.
Nick: Pentru că el nu s-a nimerit să fie acolo, de față, când s-a întâmplat. În plus, ei sunt colegi, prieteni...
Maria: Așa-i, Mihai nu s-a nimerit să fie acolo, dar chiar dacă ar fi fost de față, tot ar fi înțeles în final...
Nick: Poate că Mihai ar fi înțeles, dar eu nu sunt ca el. Eu nu pot înțelege.
Maria: De ce nu? Străduiește-te! Chiar și Lia, sora ta, care i-a surprins atunci, a înțeles. De ce nu și tu?
Nick: Lia... E adevărat că și ea a înțeles, dar după cum ai spus, situația e diferită, foarte diferită, pentru că... Adevărat, ele îmi sunt amândouă surori, dar... La naiba, tu ești soția mea! Adică, știu că nu e nimic oficial, sau legal, cu acte și ce-ar mai trebui, dar... Asta nu schimbă cu nimic situația! Adică... Eu... Te iubesc... Și... Și...
Maria: Nick, dragul meu... Și eu te iubesc, prostuțule! Nu știai asta?! Te iubesc. Mult, foarte mult! Legal, oficial... Hmm; nu contează!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bradley: Cât ar valora un interviu adevărat cu această femeie?
Domnul Hennessey: Te referi la Alteța Sa?
Joe Bradley: Cu siguranță nu mă refeream la Annie Oakley, la Dorothy Lamour sau Madam... Cât ar costa?
Domnul Hennessey: Ce-ți pasă ție? Ai atât de multe șanse să faci asta ca...
Joe Bradley: Știu, dar dacă aș reuși, cât ar valora?
Domnul Hennessey: Ei, bine, o simplă discuție despre lumea în care trăim probabil că ar valora vreo 250. Desigur, părerile ei despre modă, ar valora mult mai mult, poate chiar o mie... de dolari.
Joe Bradley: Dar eu vorbesc cu ea despre părerile ei în materie de orice. Dorințele secrete ale unei prințese. Gândurile ei cele mai ascunse, dezvăluite reporterului tău personal, într-un interviu intim și exclusiv. (Șeful său rămâne cu gura deschisă la gândul unei astfel de posibilități.)
Joe Bradley: Nu prea îți e de folos, așa-i? M-am gândit eu că n-o să-ți placă.
Domnul Hennessey: Vino încoace. Presupun că ai discuta și despre aspectul emoțional, nu?
Joe Bradley: De fapt numai despre asta e vorba.
Domnul Hennessey: Și vei face poze.
Joe Bradley: S-ar putea. Cât valorează?
Domnul Hennessey: În mod special un astfel de articol ar valora chiar și cinci mii de dolari pentru orice ziar.
Joe Bradley: Ai spus cumva cinci mii? Vreau să îmi promiți asta și să dăm mâna.
replici din filmul artistic Vacanță la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ți spun. Doar știi bine că n-am nimic de ascuns; mai ales fața de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Și ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziție?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil și-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine și mie să pot fi așa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deși nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ți fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil și din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naștere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlinește 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine și moș!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greșit nimic! Chiar e blond, enervant și moș, dar... Îl iubesc mult de tot și mi-e tare dor de el; aș fi vrut să-i fi spus asta și când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka știe că totuși ții la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să știe; blondul meu cel enervant...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
