puternic firav

Puternic, precum stejarul

Stejarul rămâne drept
în faţa vijeliei.
Cu vântoasele dă piept,
de strajă stă câmpiei.
Cât de tare e furtuna,
el crengile nu-şi apleacă.
Frunzele, nici măcar una,
din coroana lui nu pleacă.
Aşa să fie tot românul.
Puternic, precum stejarul.
Să-şi apere cu drag tot bunul,
Când vrăjmaşi calcă hotarul.
De veghe să stea poporul
peste toată România.
Să ridice tricolorul,
onoarea noastră, mândria.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele îţi va zâmbi

Omule,
fiecare încercare te face mai puternic.
Te înalţă, ajungi mare, te fereşte de întuneric.
Pe cei dragi tu să-i iubeşti, dulce să-i îmbrăţişezi.
Arătând că-i preţuieşti, sufletul tu îţi păstrezi.
La rândul tău primeşti iubire, primeşti stimă şi respect,
În viaţă trăieşti mai bine şi totul va fi perfect.
Soarele îţi va zâmbi mai puternic, ca oricând.
Mâine iar tu vei iubi, răul din trecut uitând.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să răneşti pe cineva...

Când o pasăre e în viaţă,
Mănâncă furnici.
Când o pasăre e moartă,
Furnicile mănâncă pasărea.
Timpul şi circumstanţele
Se mai pot schimba.
În orice moment
Nu trebuie să te subestimezi,
Sau să răneşti pe cineva în viaţă,
S-ar putea să fii puternic azi,
Dar aminteşte-ţi,
Timpul e mai puternic decât tine!
Cu un copac poţi să faci orice
Milioane de oameni au nevoie de aer,
Pentru unii e doar un meci,
Pentru că ei vor arde milioane de copaci...

poezie de Eugenia Calancea (13 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stampă

Alunec cu gândul, cu visul prin muntii Bucovinei
Înca mai sunt cerb salbatec, puternic si nebun
Pe tine te duc cu mine, mireasma aglicinei
Când iarasi sunt cerb salbatec, puternic si nebun
Si-alunec cu gândul, cu visul prin muntii Bucovinei.

Pe tine te duc, iubito, în vastele mele spatii
În codrii uriasi de fag si de gorun
Sub roua eterna a marilor constelatii
Iar numele-ti de aur în cornul lunii-l sun
Când lunec ca gândul, ca visul prin muntii Bucovinei.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici în otavă

ea veni dintr-o lume
în care greierii scriau
solfegii pentru acei
veniti din zări atemporale
cântăreţi de suspine

el dădu tonul luminii
în ochiul firav al seminţei
de început

în fiecare an de atunci
ea cântă din inimi de fagi
el luminează cărarea
celor orbiţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuire de primăvară

Înserarea mă pândeşte
Ca pe-o floare de cireş
Vântul, care îşi urzeşte
Din petale, firav preş.

Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.

Zori de zi, mai zăboviţi!
Vreau să ţin în clar-obscur
Ochii veşnic istoviţi,
Care mă pândesc să-i fur.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

Dragul meu, scump ghiocel,
Eşti firav şi mititel,
Tu vesteşti în toată ţara
Că vine Zâna Primăvara.

Clopoţelul tău răsună
Să vestească vreme bună.
Păsări vin din depărtare –
Aud îndată a ta chemare...

Lumea toată se-ncălzeşte,
Soarele mai mult pripeşte
Şi-n pasteluri de culori
Ne pictează de cu zori.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai atâtea presimţiri negre
încât dimineaţa vine ca o veste
care nu mai eliberează pe nimeni

cauţi pârghia perfectă
dintre tine şi acum
chiar dacă nu poţi păstra la infinit
acest firav echilibru

vulnerabilitatea înseamnă curaj
un războinic îşi ascute frica
în formă de sabie

despre viaţă nu se scrie
cu cerneală

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multivers...

tu ai rămas în tinereţea mea plăpândă
şi firav şi neprihănit fior
o viaţă-ntreagă te-am visat, arzândă
în universul meu interior

ai mai rămas în tinereţea mea flămândă
nesavurată apă de izvor
o viaţă-ntreagă jinduind s-aprindă
doar universul meu exterior...

poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbumăcire

Lumina zorilor albastră
Şi roşiatică puţin
Mă mângâie printr-o fereastră
Cu braţul său firav şi lin.

Retina care s-a trezit
Buimacă dintr-un vis ciudat
E mângâiată şi subit
Se vindecă de ce-a visat.

La fel te-ai vindecat, se pare
Iubire de iubirea mea,
La mângâierea trecătoare
A unei raze dintr-o stea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!