psalm

Poem fără rost

Te simt ca pe o fiară încolţită
Şi ştiu că vrei să pleci şi să rămâi,
Dar tare mi-e că tu cea răzvrătită,
Ai şi ales să fii a nimănui.

Nimic nu este ce-ar părea să fie,
Nimic nu este mai presus de noi,
Dar numai eu mai ştiu că-ntr-o chilie,
Un psalm salvează frescele de ploi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce câştigat, cât de bogat, evoluat, iluminat la suflet şi la minte poate fi omul care se duce la biserică imediat, neîncetat, căci 1 zi în Casa Domnului valorează mai mult decât 1000 în altă parte; nu e poveste dintr-o carte, vreun basm fermecător, ci informaţie preţioasă dintr-un psalm stimulator şi nemuritor!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

4. Psalm

Am semănat, am semănat
cu litere am semănat parcele
cu-atât de diferite soiuri
iar la cules doar buruieni şi mărăcini

Bătea vânt de sărăcie
Prin biblioteci pustiite.

Şi mă visam asaltând Premiul Nobel
ca fiarele tinere la căprioare
zac leşuri acum pe rafturi,
iar critici în haite fac
exerciţii de masticaţie cu ele.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Ciobanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate de psalm

Când beau din vin, eu beau sângele Tău
Când muşc din pâine, muşc din trupul Tău
Care se frânge-n cruce printre dinţi
Şi plâng că îţi provoc iar suferinţi,
Însă când mă îmbăt de Duhul Sfânt,
Eu nu mai sunt, doar Tu eşti tot ce sunt!

poezie de David Daniel Adam (18 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

răsare din ţărână umbra lui adam
ca o rană deschisă
între orele cimentate
în cruce

e praful tot mai greu
pe mâinile uscate
şi doar întunericul
îmi înalţă cuvântul pribeag
către tine

ajută-mă să mai cred
în numele tău
îngălbenit
caută-mă-n pustiu
de mă hrăneşte
cu scrum din aripa îngerului
cioplit în atâtea semne de întrebare

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabolă

Poem mesager
Cu chip angelic
Compus după natura
Luminii declarate
Subiect cu temă
Sacramentală
Impus din prolog
Poate deveni sincer
Imn de slavă
Sau odă de glorie
Sau şi mai mult
Teleghidat feeric
Pe raze emergente
Spre iubirea de aproape
De departe
ŞI de pretutindeni
Din tot universul
Poate să devină
Un psalm ceresc.

poezie de David Boia (24 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Nimeni nu plămădeşte iarăşi din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.
De dragul tău
visăm înflorirea Spre tine.
Nimic
eram, suntem, vom fi,
înflorind vom rămâne
trandafirii nimănui.
Cu sufletul în lumină,
cu urma pustie a nisipului în cer,
cu coroana, înroşită
de aprinsul cuvânt ce-l cântăm
deasupra, o! deasupra
spinului.

poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Irina R
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi ajunge urletul de lup şi nici puşca încărcată

renunţ
mai bine pulbere de polen
se auresc mâinile noastre
ochii
şi buzele
care nu mai rostesc decât o tăcere
înaltă
până când clopotele îşi scutură limbile
în aerul plin de licurici
dragostea e călătoare prin psalm
Dumnezeu ne ţine de mână
noi întoarcem privirea ruşinaţi
se plăteşte neîncrederea
cu un sărut
fruntea noastră plină de lumină

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm IV

E dreptul meu să mă înalţ pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Şi Doamne, nu mi-o da, poţi să întorci destinul,
În ceaşca mea să oţetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Şi-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de-nceput

(De Ziua Mondiala a Scriitorilor)

Când nu Te mai găsesc
am învăţat cuvintelor să mă închin
ca unor icoane ce mă primesc
la mese cu pâine, sare şi vin

Uneori, gândurile mele
sunt limpezi... După cum ştii,
culeg cuvintele direct din stele,
şi-n tâmplă se-aprind înalte şi vii

Alteori, adun cuvintele din ţărână,
le dau chipul şi asemănarea mea;
câte din ele-or să rămână –
facă-se voia Ta.

poezie de Emil Almăşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!