proza

Opţiunea editorilor

În curând voi fi mort.
Vor rămâne, poate, zece poeme
în care copiii idioţi
vor găsi animalul numit okapi, furnicarul,
pe Napoleon, pe Savonarola,
Kamceatka, insulele Sondei.
Profesorii lor, tembeli ca şi ei,
vor scoate de-aici, fără multă osteneală,
câteva lecţii de istorie şi de geografie.
Mai târziu, devenind adulţi
se vor scufunda, la rândul lor, în proză.
Totuşi, un filozof de provincie
va scrie despre opera mea o teză stufoasă,
indigestă, tâmpită.
Editorii vor refuza s-o tipărească,
şi, după cea mai bună logică, poemele mele
vor muri de îndată.

poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Maria Banuş
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă

Despre viaţă-am scris în proză
Că nu-i gri şi nici nu-i roză.
În versuri, precum se vede,
Am să scriu că este verde.
Viaţa atunci este bună,
Când o trăieşti cu măsură.
Traiul bun să nu-ţi lipsească,
Dar nici să îţi prisosească.
Viaţa este mai frumoasă
Când ai mintea sănătoasă.
Când pui ordine în toate,
Când în viaţă curge lapte.
Ca s-o trăieşti cu plăcere,
Trudeşte, să ai şi miere.
Atunci toată lumea vede
Că viaţa ta este verde.
Verdele-ţi dă sănătate
Şi multă prosperitate.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de rostire

Slove ancorate străin în cuvinte.
Fraze arse de sens
în creuzetul minţii.
Cenuşa...
Şi eu...
Exilată în laguna tăcerii,
încovoiată a semn de-ntrebare,
în zadar număr puncte suspendate
în cârligul vreunei litere.
Un semn se ridică-a mirare,
ţintuit între stihuri şi proză.
Culeg din cuvinte,
resturi de inimă stingheră.
Le topesc
în acelaşi bizar creuzet al minţii.
Funerar le îngrop,
în parodie cu măşti
jumătate triste,
jumătate vesele
rămâne-amintirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ce e poetul pe pământ?!
Asemeni unui muritor de rând,
Când dă de greu, cu sufletul va plânge,
Şi când durerea-n suflet îi ajunge,
La umbra unui vers de jar se-ascunde
Şi litera-pumnal, în plâns şi-ascunde.

El scrie des, cum inima îi bate,
Tăcerile şi le ascunde-n noapte,
În curcubeu ţi-n răsărit se cheamă
Şi-i curg sub pleoape lacrimi de aramă.
El, un poet – mângâietor durerii,
Aşteaptă iarăşi clipa învierii.

Că-i epigramă, proză, poezie,
Doar Dumnezeu de toate astea ştie...
Îndemânare, artă şi nobleţe,
De Sus, la pământeni le sunt alese.

Poetul – imn şi literă divină,

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

88

La octogenara vârstă
Am scris epigrame, poezii,
Să rămână amintire,
Sperând să aducă bucurii.

Rog, cititorul să ştie
Că nu sunt un anonim pe lume,
Am scris treisprezece volume
De proză şi poezie.

Privind lumea, cu-a ei viaţă
Şi obiceiuri dobândite
Unii petrec, se răsfaţă,
Alţii-s fiinţe oropsite.

Omule! Cât trăieşti în astă lume
Uită pizma, lasă cearta,
De faci în viaţă bine,
Frumoasă-ţi va fi soarta.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

El este murdar şi-îi murdărie, ce apa nu poate spăla
El ne infestează trupul, să scăpăm de aşa ceva
El forme multe şi-îi viclean, pe oriunde-l putem afla
El mintea, sufletul, gingăşia, lacrima, ne-o poate lua
El în versuri, proza şi-n eseuri apare, cu greu putem scăpa
El este şef, coleg sau subaltern şi greu de el putem noi da
El la margine de drum, în iarbă, pe scară poate sta
El la lumina zilei, uşor şi peste tot, toţi îl putem vedea
El, însă, poate fi gonit şi înlăturat uşor cândva
Gunoi, voinţa este a noastră, numai să vrem să facem asta, da!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

din apartamentul de la etajul doi
unde stau de o jumătate de secol
şi muncesc on-line
izolat în mine însumi mai scriu
poezie ca dar veşnic
sau proză scurtă ca mugurii în furtună
am viitorul făcut scrum
vântul bate de undeva
izbeşte sufletul meu de artist
stau în cuşca de la etajul doi
pictez busturi de vară întâmplătoare
şi umbre scurte-n tumult
un asfinţit prins în pânza de păianjen
versurile cresc şi respiră timp
adânc mă umbreşte deznădejdea
îmi vine să sar în eter
să privesc natura din zborul meu frânt
să fiu vizitat între năluce de pisici şi câini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vaccinatului

Sunt vaccinat chiar şi cu-a treia doză,
În palmă mi-a crescut un deget nou,
Pe umăr, îmi răsare, drept cadou,
Antenă! Doamne, ce metamorfoză!

Mai am momente când mă cred veioză,
Deşi mi-ar fi mai bine bibelou...
Sunt vaccinat chiar şi cu-a treia doză,
În palmă mi-a crescut un deget nou,

Şi nu mă recunosc în nici o poză,
Când aflu că sunt eu, rămân tablou,
Apoi m-aşez, cu rama pe birou,
Să scriu rondel, în loc să scriu o proză...

Sunt vaccinat. Şi-i doar a treia doză!

hipersonet de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui Ku;im

Dragă Kuşim am înţeles că ieri a plouat
şi la voi în Uruk Eşti un mare gurmand
dacă în numai 37 de luni ai dat gata
29 086 de măsuri de orez Eu în aceeaşi
perioadă ceva mai târziu am citit/scris
doar vreo 3852 de versuri şi vreo 25 234
de rânduri de proză şi critică literară Nu
mai pun la socoteală berea micii şi cafe
lele cotidiene Totuşi tăcerile noastre sunt
compatibile sută la sută Aştept doar un ţi
păt divin să le pună în valoare Pentru că eu
ţi-s prof de Limba Română Nu pot să-ţi spun
mai multe Deşi tare aş vrea Decenţa însă mă
împiedică Aşa că te salut şi eu cu 20.01.1958

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2 august 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!