Poezii despre propozitii cu cuvantul biet, pagina 3
Zadarnic
O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.
Intoarce-ti ochii-n alta parte
spre altii raza sa-si rasfranga
catand la mine-ar trebui
sa planga.
Tu esti o ramura plapanda
de liliac, de-abia in floare
eu... glas de codru vestejit
ce moare.
O, nu, nu ma iubi pe mine,
Eu sunt un biet nenorocit
nu merit ca sa fiu iubit
de tine.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
umbrele se șterg în zori
răsar pe mal albi nuferi
eu scriu cu pana înmuiată în noroi
durerea în cuvântul dintâi
cuvântul se zbate în mine
căutând timpul ce vine
mă scurg pe pagina goală
cuvântul în taina Ta se întrupează
eu scriu în cuvinte nevăzute
chipul și minunea de a fi
o lacrimă de înger peste pleoape
e zbor presărat cu stele
adie lin, în chip de flori peste câmpiile sufletului
eu caut să scriu în slove
chipul și minunea de a fi în vers
lumina Ta
în noaptea din noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul dat
Prietenia
Apropie
Unește
Neîncetat.
Cuvântul dat
Onorează
Numai
Sentimente
Trainice
Aducând
Noi
Trăiri
Intense
Neprețuite.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt
Curajul unei mângâieri,
Epistola unei dureri,
Căldura zilelor mai reci,
Răcoare-n arșițe, de pleci
Cuvântul zilei viitoare,
Sămânță de lumină-n soare,
Un fluture multicolor,
Spectaculos puseu de dor
Cuvântul meu, cuvântul tău
Salvate într-o zi din hău,
Dueluri de figuri de stil
Frângând otave de ostil
Cuvânt cu-n strop de erezie,
Umil servant în... poezie!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, om, un biet nimic...
A fost, a fost cândva, dar nu acum...
Acum nu e nici ură, nici iubire!
Și amintirea noastră e un fum...
Fum e și calea către fericire...
Lumescul s-a topit în ne-lumesc...
Cu ce-am plătit, cine mai poate ști?!
Nici eu, în mine, nu te regăsesc,
Căci te-am pierdut cândva,-ntr-o bună zi.
Ce caut?! Oh, nimic! Doar pașii mei
Ce-au scormonit, stăpâni pe ne-crezare,
Alese urme... Ce caut eu?!
Eu, om, un biet nimic, stea căzătoare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel mamei
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ți-l amintești cu dor,
C-așa fac și cei ce mor
Când părăsesc acest pământ.
Pân-ai fost mai mărișor
Te-a vegheat duiosul cânt...
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ți-lamintești cu dor,
Iar de vei fi rătăcitor
Prin lume hăituit de vânt,
Când ai de Mamă simțământ
Totu-ți pare mai uțor.
Cuvântul Mamă este sfânt!
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul e mort
Cuvântul e mort
Îndată ce-i rostit
Se spune.
Eu cred că abia atunci
Începe viața lui
În lume.
poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ștefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul mamă
Drag îmi e cuvântul tată,
Dragi mi-s și nepot, nepoată,
Și copil, și fiu, și fiică,
Cele de bunic, bunică.
Dragi îmi sunt și frate, soră,
Socri, ginere și noră,
Și părinte, și frăție,
Unchi, mătușă, soț, soție.
Dragi îmi sunt și, bunăoară,
Verișor, și verișoară.
Cel mai drag, de bună seamă,
Mie mi-e cuvântul mamă.
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
m-am acomodat greu cu tăcerea
eram un biet nebun în căutarea adevărului
fugeam și rătăceam în marea uitare
pășeam pe aleile trupului
picioarele oblice în diagonala pământului
s-au așezat sub pleoapa sufletului, mirate
aici, poate în altă parte
și totuși atât de departe
de lume, de viață, de toate
azi am deschis cuvântul prin lume
pentru nimeni anume
să înțeleagă singurătatea versului
suieră vântul printre coloanele strâmbe ale timpului
la o masă, între două întrebări nepuse
lumânarea încă arde
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!