Poezii despre primordial, pagina 3
Sus la munte
Am privit deseori munții
Și i-am sorbit din ochi
Din interior și din exterior,
Fiindcă am crescut la munte
Am vrut să desenez munți
Și am desenat niște vulcani
Pe urmă șapte coline verzi
Și toate numai cu o pensulă,
Acum că e vorba de munți
Cuget ades să devin munte
Tot mai insistent și tandru
Până atunci adulmec munții
Caci munții dau inspirație
Și tărie și forță și putere
Ei sunt chintesența planetei
Mesageri viabili peste ere,
Azi mă contopesc cu munții
Fără să aștept, fără echivoc
Așa dintr-un reflex primordial.
poezie de David Boia (4 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre desen
- poezii despre vulcani
- poezii despre verde
- poezii despre prezent
- poezii despre planete
- poezii despre forță
- poezii despre devenire
- poezii despre creștere
Iarbă gestantă
[alfabetul eului în braille]
așteptați-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
să-mi decojească vreo umbră
din burice
ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii să-i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului
autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre spaimă
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre cruce
- poezii despre alfabet
Reflexii
Dintr-un reflex primordial,
Purtați de energii rebele
Aicea, în spațiu sideral
Ne raportăm ades la stele
Nu avem puncte de reper
Și care, le avem nu-s clare
Când toate stelele pe cer,
Sunt în continuă mișcare
Tot căutând pe bâjbâite
Alt trai și vremurui bune
N-avem cuvinte potrivite
N-avem un pic de-nțelepciune
În multe cazuri visători
În alte zile șterși, apatici
De atâtea ori nepăsători,
Dar din când în când simpatici
[...] Citește tot
poezie de David Boia (18 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre ritm, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre mișcare sau poezii despre energie
Sunt așa străin încât am devenit invizibil
precum întunericul din spatele întunericului
înainte de scăpăratul chibritului primordial
nici măcar palmele nu-mi mai acoperă ochii
socoteala cui a mai inventat adunarea asta
din infinit în infinit
ca la o deliberare axiomatică
despre nimic
așa cum se vede universul din centrul eternului
trec prin mine tăceri și cuvinte răstite
cum dispar oamenii în ceața dintre evidențe
lipa lipa sau tropa tropa
habar nu mai am cum se scurge nemărginirea
prin ochii poeților
prea străini să se mai recunoască
mult prea invizibili
să se mai poată atinge vreodată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre ochi, poezii despre inventatori, poezii despre infinit sau poezii despre cuvinte
Travaliul armoniei
Incercam sa ma prabusesc,
Dar caderile imi erau interzise.
Poezia-si intindea nefiresc,
O plasa de capcane deschise
Ma straduiam sa ma zdrobesc,
Atingeam doar umbra pamantului,
Zdrobeam fructul viu al cuvantului,
Plin de seva, mirosind paganesc.
Peste tot ramuri greu incarcate,
De noeme cu sensuri fertile,
Imi scrijeleau emotii febrile,
Sorbindu-ma cu aviditate.
Deveneam un copil neindemnatic,
Patruns intr-un joc interzis,
Intr-un primordial paradis,
Neingradit de vreo zeitate.
Ma hraneam jinduita cu sensuri,
Ramanand mereu o flamanda.
Simteam o nevoie crescanda,
Sa patrund adanc neintelesuri.
[...] Citește tot
poezie de Simona Paraschiv
Adăugat de AnoMiSs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre interdicții, poezii despre versuri, poezii despre rai, poezii despre jocuri, poezii despre fructe, poezii despre crengi sau poezii despre copilărie
Dromihete
Demult în vremuri zbuciumate
A trăit viteazul Dromihete
Întâi stătător în pământul drepților
Pe tărâmul strămoșesc
Căpetenia geților antici
La nord de fluviul Danubius
Stăpânul câmpiei milenare
Și al codrilor seculari până la mare
Frate cu plaiurile și cu munții
Exemplu primordial de voievod
Total implicat și înțelept
Diplomat și vizionar
Temerar patriot și tenace
În lupta cu Agatocle
El a ieșit învingător
În lupta cu Lisimah
El a obținut victoria totală
De fapt el a făcut instrucție
Cu cei care au invadat patria lui
A dat cea mai tare lecție de istorie
[...] Citește tot
poezie de David Boia (19 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre înțelepciune, poezii despre șefi, poezii despre viziune, poezii despre viață, poezii despre valoare, poezii despre superlative, poezii despre păduri, poezii despre perseverență sau lecții de engleză
Cronica unei vieți
Ce-a mai rămas din ce erai cândva?
Un diamant ce felia lumina de-nceput
Și-n fiece cuvânt pirograva
Poveștile pierdute în trecut.
Alunecai penel printre culori
Recompunând din pete o iubire
Și-ți ancorai de inimă, cu sfori,
Trădările ascunse în privire.
Magician, răstălmăceai o lume
Să fie după vrerea ta, și-apoi,
Dezamăgiri le transformai în glume
Și-ți aruncai trăirea la gunoi...
Te înveleai în umbre, și-n cuvinte,
O altă față veșnic arătând,
Piosul diavol între cele sfinte
Primordial păcatul invocând.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre umor, poezii despre trădare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina înhămată
Pe sub mine umblă noaptea cu inima scoasă,
Mă caută prin bobul de grâu, pe limba de coasă,
Prin viermii trecuți în maldăr de carne de om,
Prin rădăcina adâncă săpată în coaste de pom.
Pe mine m-aleargă prelung pierderea mea
Din valurile în care înoată-n neștire o stea,
Timpul dispare în spații ascunse, albastre
Unde s-au topit amărând despărțirile noastre.
Nimeni nu umblă cu noaptea-n pantofii uzați
Punând tămâie la zborul de îngeri derutați,
Nimeni nu aruncă în brazdă, în limba de coasă
Bobul de grâu cât pâinea feliată pe masă.
Doar viermii încolțesc în coaste de stele,
Ne facem din pieile lor arătoase pavele,
Ne îndreptăm spre raiul primordial, total,
Să înhămăm lumina la propriul nostru cal.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre zbor, poezii despre viermi, poezii despre religie sau poezii despre pâine
De-a fir... a păr
Alunec, creștetul mi-e gară,
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine, le-ar putea corupe,
Când le strecori, de-un gest... E cald afară!
Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
- Miresme de asemeni, fără șir -
Sunt cum mătasea, din cocon cu galben fir
Încântător de moale, cu puteri oculte.
Sunt tot multiple, fine înțelesuri,
Pot fi și simț, protector, ornament,
Sunt și o lipsă... de-am picat în faliment...
Sunt venerat, sau sursă de eresuri.
Încă nu ești, și-ți sunt primordial,
O viață mă-ngrijești, te satisface,
Adesea singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre protejare, poezii despre portrete, poezii despre peisaje, poezii despre moștenire, poezii despre gări, poezii despre galben sau poezii despre degete
Inuit
De existența n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert și mai curați puțin
Și timp mai mult, de a-l omorî, un chin!
De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Și bunătăți nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar miriște, o întreagă florărie!
Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Și popii, popii ar fi niște păgâni;
Că nimeni n-ar muri de-o existență,
Credință castă... N-ar fi delicvență!
O apă în pește ar fi, mări și oceane
Și ne-am iubi toți; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împușca, din pică!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre existență, poezii despre vorbire, poezii despre pești, poezii despre ocean, poezii despre mâncare, poezii despre moarte sau poezii despre lei