Poezii despre prieteni, pagina 3
Neliniște de Voroneț
Ștefan cel mare nu-i mort
prieteni Măria Sa doarme
sub cerul ca o foaie de cort
faceți copii strategici nu arme
Prieteni Măria Sa doarme
somnul i-l veghează poporul
și greierii doar dau alarme
a venit în fine viitorul
Somnul i-l veghează poporul
sub cerul ca o foaie de cort
parcă ne șoptește dorul
Ștefan ce Mare nu-i mort
Prieteni Măria Sa doarme
nu mai zăngăniți din arme
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (ianuarie 2000)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Gazel
Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sunt tânăr și iubesc!
Tu mi-ai zis să viu la moară
Pe-nsărat, să te-ntâlnesc,
Dar la moară dau de prieteni,
Și de prieteni mă feresc.
Te-am văzut și ieri pe-o cale,
M-am temut să te opresc,
Că de mama mi-e rușine
Și de tine mă sfiesc.
Mi-e necaz pe toată lumea
Și mi-e ciudă că trăiesc:
Te-aș lăsa și mi-e cu jale,
Te-aș iubi și nu-ndrăznesc!
poezie celebră de George Coșbuc din Convorbiri literare, nr. 9 (1 decembrie 1891)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vechii prieteni de acasă (extras)
În josul râului Swanee,
Departe, departe tare,
Se-întoarce inima-mi ades în vreme ce trec anii:
Acolo-și găsesc bătrânii ca mine-alinare.
Trist, drum după drum și stradă după stradă,
Am rătăcit cunoscând lumii fața ei frumoasă,
Și, totuși, mi-e dor de vechea mea livadă,
Și de vechii prieteni de acasă.
cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi care eram prieteni
Noi care eram prieteni am simțit o înfiorare-n
Seara asta, o subită teamă, o tainică scânteie-anume:
Am luat foc când am auzit acel sunet moale
Murmurat de tine, când m-ai chemat pe nume.
Iartă-l pe bărbatul care, tânăr și buiac,
Visează desfătări, lovit de-al pasiunii vifor,
Și iubește-l, cum numai zeițele o fac,
Care n-au copii agățați de genunchii lor.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumesc Maria Oprea (oriunde te-ai afla)
În afara adevărului nu prea am avut
prieteni E drept că nici eu nu prea i-
am căutat Sau cum se mai spune Nici
eu nu prea i-am cultivat Și-atunci recol
ta (de prieteni) a cam fost slabă Extrem
de slabă Dacă-i posibil așa ceva Și totuși
imposibilul s-a produs chiar în destinul
meu Atunci am cunoscut-o pe Maria OPREA
POETA HAIKU JAPONIA ÎN ROMÂNIA
UN OM DE NOTA ZECE
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (16 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca scrisul
Oricât ați vrea să scrieți ca Robu, e-n zadar...
Și eu aș vrea să duc, prieteni, trai de soi,
Un ceas pe săptămână, o zi pe an măcar,
Dar nu mi-e dat... și de-aia scriu cum n-o faceți voi...
La fel cum să trăiți, sunt sigur că n-ați vrea,
De v-ar fi dat, de v-ar fi dat, prieteni, un ceas din timpul meu...
Precum o veșnicie de lung vi s-ar părea,
La fel de greu ca scrisul, ca viața, mult mai greu...
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fara prieteni
Sint singura si ard ca luminarea
La fuga ard toti anii mai frumosi
In viata eu cunosc doar disperarea
si greul il cunosc tot pe de rost.
Prieteni n-am, dar am avut
Insa invidia mai des ii insoteste,
Cu timpul ei mi-au devenit dusmani
Si lumea toata-mi dovedeste.
Dar, poate eu sint vinovata?
Ca spatele toti mi-au intors,
Incredere aveam in lumea toata
Si asta-ntors viata pe dos.
poezie de Lilia Bat
Adăugat de Lilia Bat
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-are rost...
Să avem prieteni?
N-are rost!
Să nutrim
speranțe și visuri?
N-are rost!
E mai bine să hulim
lumea nebună
în care trăim.
Prefer să mă retrag
în profunzimea eului meu,
unde tot ce e lumesc
și stricat
reușește
să rămână fără ecou.
Prefer să pierd totul
prieteni, speranțe și visuri...
Să le pătrez,
e zadarnic efortul!
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infractorul de serviciu
Vă acuz și eu prieteni
nu mai pot să vă suport
ceru-i prăbușit în cetini
îngerul ce zboară-i mort
Nu mai pot să vă suport
și de-aceea vă provoc
ieșiți cu țara în cort
dacă-n suflet n-are loc
Eu de-aceea vă provoc
ceru-i prăbușit în cetini
tăcerea iat-o ia foc
mă acuz și eu prieteni
Nu mai pot să mă suport
țara-i moartă eu sunt mort
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Se pare ca cercul devine mai mic,
Prieteni, iubiri, familie, da!
Chiar cred c-am trait si n-am strans nimic,
Nimic pentru casa sau inima mea.
Raman tot mai singur si leac nu mai e
Iubirile trec, familia moare,
Ma duc iar la munca, sa strang, pentru ce?
Ca -i mai fericit ala care nu are.
Atat tin cu mine, un pumn de-amintiri,
Familie, prieteni... cu-atat am ramas,
Dar nu m-am ales cu nimic din iubiri,
Si -asa am ales sa fiu si mai retras.
Am frica de tot, de tot ce ma-nconjoara,
Incredere n-am, m-au ranit, ma lipsesc,
Familie, prieteni, iubiri... tind sa doara,
Si zi dupa zi tot mai mult ma feresc.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!