preponderent

În România efectele catastrofice sociale actuale vin din anul 1990: Revoluţia din decembrie 1989 nu a fost revoluţie, ci lovitură de stat asistată de serviciile secrete de la răsărit, iar partidele politice au avut norme de încadrare lunare, cu propriile cadre preponderent corupte, în Ministerul de interne, serviciile secrete şi procuratură. Este perfect legitim pentru contracararea acestui model politic totalitarist ca cetăţenii să se organizeze militant în Grupuri de Rezistenţă Umaniste pro-democratice, anti-dictatură pe întreg teritoriul naţional şi în diaspora.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii de securitate
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în care pătrundem născându-ne este crudă şi cruntă şi totodată de o frumuseţe dumnezeiască. Să credem că predomină lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Dacă lipsa de sens ar prevala în mod absolut, ar dispărea tot mai mult, pe măsura evoluţiei, caracteristica vieţii de a fi plină de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie că este - cazul. Probabil că, aşa ca în toate problemele metafizice, ambele sunt adevărate: viaţa este sens şi nonsens sau are sens şi nonsens. Nutresc speranţa anxioasă că sensul va fi preponderent şi va câştiga bătălia.

citat celebru din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidele politice constituie cel mai sigur şi mai rapid vector de pătrundere în structurile de putere şi de obţinere a marilor averi ilicite, prin mare corupţie. Clasa politică preponderent coruptă şi-a trimis "reprezentanţii" (rude, colegi, prieteni, interlopi, agenţi) în toate structurile statale, de aici, criza social-morală şi economică de mare amploare, o justiţie parţial independentă, lentă, costisitoare, tergiversarea alarmantă a dosarelor, întoarcerea la epoca evul mediu în judeţele ţării, acolo unde s-au format cinic relaţii complexe intituţionale de tip mafiot, pe tote palierele administrative.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De o vreme, n-o mai fac cu înverşunare. Nici apropierea, nici pierderea. Ceea ce unora le pare a fi sfârşit sau "prea târziu" pe mine mă face să mă simt (iar) la început, mereu la început de poveste. Golul din suflet se umple cu oameni noi, cu alte istorii, cu alte feluri de "cald", la care nici măcar nu mă gândisem. Mă opresc în locuri unde stau un pic sau un pic mai mult. Cât mă lasă inima. Nu mă plictisesc, nu sunt tristă, doar uneori bate vântul ceva mai rece pe dinăuntrul meu. Şi atunci îmi imaginez că fiecare dintre noi rătăceşte insular printr-o lume cufundată preponderent în iarnă. Nu trebuie decât să ne intersectăm poveştile, căutând starea de bine. Insule calde.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anamaria

Bine a prezis Ana
Anticipând unele disensiuni
Ce vor să înceapă
Ea a sesizat o corespondenţă
A poemelor cu perfecţiunea
Trebuie doar căutată
Pe axa de studiu

Cei mai mulţi ezită
Controverse cu presa critică
Pe teme agresive
Dar le practică între ei
Cu perdele răsfrânte

La urmă se trag camuflaje
Se închid obloane sure
În subsidiar cade cortina
În sunete de surele
Stridente sau metalice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că în viaţă perioadele frumoase sunt urmate de unele întunecate, ca după aceea să răsară iar soarele. Nimic nu durează pentru totdeauna. Nici bucuria, nici suferinţa. Totul este ciclic şi trecător. Aşa că, accept cu seninătate "problemele" atunci când ele apar, caut să le rezolv cât mai repede şi, neapărat, învăţ lecţiile pe care mi le-au adus. Pe de altă parte, maximizez bucuria pe care mi-o aduc clipele frumoase şi mă străduiesc să o amplific prin gândurile, trăirile şi acţiunile mele. Pe scurt, minimizez negativul şi maximizez pozitivul. Astfel, viaţa mea este una preponderent pozitivă. Tu cum alegi să te raportezi la viaţa ta?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Doamna Opinia reprezintă toate doctrinele la un loc! Ea constituie...
Nina (uşor geloasă): Extraordinar! Fufa aceasta nu constituie nimic! E total neconstituţională...
Mişu: Ah, nu! Opinia este cel mai luminos curcubeu electoral, cel mai asortat ghiveci ideologic...
Nina (studiind-o pe Opinia cu atenţie): Mă îndoiesc! Rujul şi oja o trădează... Are un orizont preponderent roşu! În mintea ei stângace predomină ideile de stânga!
Mişu: Buzele ei, culoarea Unu Mai...
Nina (îl întrerupe, veselă): Sigur e de stânga! Şi-a îmbrăcat doctrina în fustă roşie!
Mişu (autoritar): Nina! Vederile politice ale doamnei nu ne interesează! Suntem ziar independent!
Nina: O voi seda! Îi dau să citească programul de guvernare! E cea mai adormitoare poveste semnată vreodată de un prim ministru...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk: Mă numesc Harvey Milk. Astăzi e 18 noiembrie. Acest mesaj va fi difuzat doar în eventualitatea în care voi fi asasinat. În timpul uneia dintre primele mele campanii, am început discursul cu o frază care a devenit un fel de semnătură. "Numele meu este Harvey Milk şi sunt aici ca să vă recrutez." Dacă m-aş adresa unei audienţe oarecum ostile sau uneia preponderent heterosexuale, aş destinde atmosfera cu o glumă. "Ştiu că nu sunt aşa cum v-aţi fi aşteptat. Mi-am uitat tocurile acasă." Sunt perfect conştient că luptând pentru drepturile homosexualilor, am devenit o ţintă pentru cei nesiguri, cei speriaţi, cei cărora le e frică. Există mari şanse să se întâmple asta, pentru că în San Francisco s-a dărâmat zidul unei imense prejudecăţi.

replică din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraş morav Bisenz şi analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi faţă de acest oraş, ci că amnezia ţinea mai degrabă de asemănarea care există între numele său şi acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraş italian situat cam la jumătatea distanţei dintre Roma şi Florenţa), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezenţa unui principiu care, din punct de vederea al motivaţiei tendinţei care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzaţii penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzaţii. În această tendinţă de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din faţa a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima raţiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci şi a multor alte acte ratate, cum sunt neglijenţele, erorile etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emulaţia morţii

Dedicat lui Mircea Luncaşu, "forever my friend"

Murit, e început de moarte,
forma normală de a "nu fi",
iar naşte viaţă-i doar o carte,
capitol scurt... de-a vieţui.

Moartea-i inexistenţa lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viaţa, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ‘ntre "nu-i", "avut".

Morţi, "nu suntem" o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă "viu",
un episod cu-o formă, a parte
la o esenţă... etern "nu fiu"!

Viaţa e tot o despărţire
prin naştere, "nu vreau", murit,
când te întorci în nemurire,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!