Poezii despre prefera, pagina 3
Stop cadru pe o balenă albă
desigur că într-o mare neagră
asta ca să fie chiar mai clar totul
ce spun eu totul
mai mult decât orice ar putea fi închipuit
sau chiar mult mai mult decât atât
absolut de neînchipuit
apoi
ca în mai toate filmele alb-negru și mute
(atât de mute încât surzii
ar prefera să râmână surzi
și atât de lipsite de culoare
încât curcubeele devin liniare)
totul se reduce în final la un singur punct
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propoziții neterminate
Propoziții neterminate care se tot răsucesc,
în acest moment zgomotoase, nu murmurate,
ca și cum i s-ar tăia răsuflarea.
Preferă singurătatea unde amintirile zac
neclătinate de rafalele prezentului,
dar știe că are nevoie de hrana pe care i-o pregătim.
Când schimbăm cearceafurile
se încruntă la manierele noastre dezgustătoare,
parcă exaltând un trecut al ei mult mai uman.
Asta în vreme ce marea se rescrie pe ea însăși
furtună care șterge totul, epave și bancuri de nisip,
întorcându-se mereu la placiditatea-i neadormită,
ridată ca o față îmbătrânită.
poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele meu,Ghemotoc
Câinele meu îmi poartă noroc,
când îl iau cu mine.
... Îl strig, Ghemotoc.
Câinele meu e puțin ciudat.
Aproape mereu, pare supărat.
Orice câine serios,
de-obicei, roade un os.
Însă Ghemotoc este mofturos.
-Ce credeți?
Preferă doar un covrigel.
Așa este el!
... Zici că nu-i cățel.
Prietenii îmi spun mie
că i-ar sta mai bine, la simigerie.
Dar să nu ne audă.
S-ar putea să ne arate cine este el.
Poate chiar ne mușcă.
... Totuși e cățel.
L-am cam supărat.
Am să îl invit, in parc la plimbare
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupurile și gândurile
li se împleteau în țesătura
neagră a zilelor
apoi stăteau cu genunchii strânși
la piept cu bărbiile sprijinite
pe brațele încrucișate și se priveau
în ochi cu dragoste
ea prefera cafeaua dulce cu lapte
asculta pink floyd și avea
întotdeauna un glock de 9 milimetri
îi plăcea să danseze noaptea
ca o trestie bătută de vântul de seară
care te-nfioară de plăcere
strânși în brațele celuilalt găseau
alinare în dorință și pasiune
într-o dragoste nebună
imposibilă și interzisă
apoi se întorceau umbrele
așa se întâmpla întotdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici un sclav și nici un rege
Cere-mi luna de pe cer
N-am să zic că nu se poate
Zborurile noastre toate
Sunt pătrunse de mister!
Nici un sclav și nici un rege
Poate n-a-ndrăznit să-ți pună
Peste frunte o cunună
Fiindcă nu te înțelege!
Și se scurge suferindă
Ziua celor ce preferă
Plânsul tău de baiaderă
Spânzurat într-o oglindă
Parc-aș fi la o-nchisoare
Țarcul care dă fiori
Unde nu mai poți să mori
Dacă ai iubit o floare!
Cercul nostru s-a închis
Dincolo de el, nu mai poți trece;
Noaptea piramidele aztece
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unirea sub sabia dezbinării (sonet omagial Micii Uniri)
Azi așteaptă Cuza unificare
De idealuri în vatra străbună,
Să-i vadă iar pe români împreună,
Ducând drapel în România Mare!
Dar în Guvern, doar intrigi se adună
Și duc năzuință spre dezbinare
Ca un blestem de ură și trădare
A eroilor, cu votul din urnă!
Cei din Dreapta preferă izolarea
De Covid, de popor și demnitate,
Iar în Stânga se strigă: Adunarea!
Străbat de la Guvern către Cetate
Moldavă, cinstind personalitate
Istorică, ce-a unit Principate.
*Hai să dăm mână cu mână, frați români din toate colțurile lumii!
24.01.2022 - Mica Unire
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (24 ianuarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În emisfera slovelor
steaua mea veghează cerne vise peste mine
e noapte târziu dar nu pot să adorm
gândul ce suspină în poem îl transform
cu ochii plânși nutresc armonii divine
pe marea iubirii vâslesc zi și noapte
lacrimi și regrete le arunc în valuri
lumini pătrund în mine calde voaluri
sfătuindu-mi inima și sufletul cu șoapte
îmbrățișez cu gândul stele căzătoare
lacrimile lor se pierd în emisferă
nostalgii universale în mine se transferă
timpul meu se întregește cu versuri mișcătoare
nemurirea slovelor sufletul preferă
chiar dacă în lume toate sun pieritoare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mintea cocoșului...
Deranjat, cocoșul
cocoșat de atâta călcat
-treabă ce impune
orice s-ar spune, efort-
ieși la raport
depunând petițiune
la mai marii din ogradă:
- Nu mai suport
această debandadă...
am și eu limita mea,
dacă s-ar putea
aș prefera un număr redus
de puicuțe, firește
(aici e de neînțeles
din punct de vedere bărbătește),
mă simt sedus
și sunt dispus
a renunța în favoarea ta
arata cu un gest vioi
spre un rățoi leșesc
[...] Citește tot
fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (23 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Sonet
Ce năzuiesc în tine să aflu nu-i beție,
Nici potolirea vreunui dor greu, nesăbuit.
Vezi, mâna mea nu arde când mâna ta o-mbie,
Nici fruntea-mi nu-i fierbinte când gura ți-a simțit.
Eu nu știu dacă bolta-i de-azur sau plumburie,
Căci ochii-mi mângâierea din ochii-ți n-au cerșit;
Dar inima-mi, în preajmă-ți e-n dulce lenevie,
De parcă tot ce-odată dorise s-a-mplinit.
Neîndoios, mulți poate cerca-vor să citească
În inima ta, carte ce n-am deschis-o eu.
Tu le vei da extaze, delire și-ncântări,
Ducându-i, lin, de mână, pe dulci și verzi cărări.
Ci eu, calmu-ți zâmbet, aș prefera mereu,
Un paradis, departe, ca-n visuri, să-mi mijească!
sonet de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind
gândind prea mult infinitul
aș simți că mă dezaxez de țărână,
că stâlpul din vedere la sfârșitul străzii
e mereu rotitor
ș-o pasăre de stradă în geam plânge
scormonind îndoliate cuvinte.
cum infinitul negăsindu-ne loc precis-n el
unde într-adevăr să ne fim trăiți,
de rușine el preferă un detaliu de cenușă
ascunsă sub talpă de lună tristă acum.
iar eu, chiar cu riscul de-mi pierd spectrele cărnii
aș da de pământ cu moarte,
pricină că din dantela meului sânge blând
mi-a smuls dragu-mi frate;
că mi-a rupt o dulce verigă,
cu care plecata-am în lume
pentru crearea sentimentului de trăire
și a mă experimenta și eu pe acest expirat pământ.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!