plutire

Pentru Hitler, a-l asculta pe Wagner nu însemna ceea ce se poate numi a merge la teatru, ci o posibilitate de a se transpune în acea stare extraordinară în care intră când ascultă muzica lui Wagner, în acea uitare de sine, în acea plutire într-o ţară mitică a închipuirii, de care avea nevoie pentru a suporta teribilele tensiuni ale personalităţii sale vulcanice.

citat clasic din August Kubizek
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ta

Privesc pe cer
stele fără număr
plăpânde gânduri tresar
în albastre amurguri
pescăruşii îşi resfiră aripile
în briza îmbietoare
cu aromele-nserării
jur-împrejur razele lunii
sting conturul umbrei
din adâncuri
frumuseţea clipelor profunde
din lumină şi întuneric
tăceri din cercuri mari de ape
se prind în cunună
timpul, ca o plutire nefirească
îmi aminteşte de tine,
castele de nisip spulberate...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor sau abis

Oamenii sapă altora
pentru a părea în faţa lor
înalţi...
Pentru a te face să întinzi mâna
să te ridice unde te-au scufundat...
Devenind dependent de dorinţele lor.
Şi părând că eşti tras
eşti de fapt împins
pentru a părea şi mai inalt
cel ce vede în tine
un lucru ce poate fi folosit
pentru plăcerile lui egoiste!
Şi câteodată îti dau drumul
nemaistiind unde ţi-e fundamentul
zbătându-te să găsesti sprijinul
unde să meditezi
la ce-ai greşit
in râsul ascuns celui rămas acolo sus
vorbind cu altă victimă
a propriului egoism...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut ...

O pecetluire
Sfântă de iubire
Zefir ce adie
Puf de păpădie
Inimi în simţire
Din vis tresărire
Petale de roze
Candori de mimoze
Zbatere de fluturi
Zbor înalt de vulturi
Perle mici de rouă
Strop de lună nouă
Aripi moi de înger
Lucire de fulger
Raze blânde-n soare
Plinul de savoare
Pe nouri plutire
Tandră contopire
Buze-mpreunate
Pe nerăsuflate

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Nu ştiu ce, ceva de la tine,
Mă năuceşte,
Din lăuntrul tău, nu ştiu ce,
Mă topeşte,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsuceşte şi mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reaşază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complotul simţurilor

Încrederea –
Un fulg de nea topit
În cristalinul unei priviri.

Un zâmbet –
O rază de soare
Ce străbate norii buzelor.

O lacrimă –
Un ocean de gânduri
Pe cărarea unui obraz.

O mângâiere –
O petală de trandafir
Peste spinii degetelor.

O îmbrăţişare –
Un gust dulce
În vorbele unei tăceri.

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa şi rugăciunea cea adevărată sunt asemenea acestui act de tăcută şi lină plutire. E la fel cu această predare în puterea apelor... Cât de simplu e să te rogi! Acela care e înotător adevărat descoperă o taină: că nu e nevoie să scapi de apă! Căci tocmai ea te susţine. Ea însăşi te aruncă în sus. Dacă ai aer în tine, apa singură te scoate. Nu trebuie să te temi de ea. E destul să te laşi în voia ei. Frumoasă ilustrare a abandonării în dragostea lui Dumnezeu. Ea te susţine şi e suficient să crezi, să admiţi şi să înaintezi.

Lucian Cristescu în Drumul meu spre Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul de lacrimi

pe aripile vieţii vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieţii se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună şi-aflată
parcă nu la primele tinereţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadenţe

Precum acvila în plutire uşoară,
memoria îmi pregăteşte deconturile
sub oglinzile gri ale toamnei.
Surâsul e călăuza ce-acuză...
În toate e veselia isterică a mimului
Încercând tic-tacul graţios al pendulei.

În camera unde ne-am iubit,
aşteptarea e uşa sub formă de-ntrebare
ciocănind discret, într-un ritm monoton
discordant, în tâmpla celui plecat.

După pragul cu ceaţă, am rămas
umbra uşoară, ţipând
la urechea umilă din zid.
Te rog, îngăduie acestei dimineţi
sens unic, spre culoarele însinguratului.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Vorbesc cu timpul...
Ce imagine încărcată de zâmbet,
o lungă poveste uitată
pe cărări
de mult călcate, de viaţă
în urmă lăsate... din păcate.
Misterul trecutului,
fantasmă rămasă
în noapte, îmi aduce aminte
păcatul... frumoasa mea şoaptă.
Uitată sub soare,
soarta,
plăcută la primă vedere,
ţi-a deschis poarta.
Căzută... te aşteaptă-n tăcere.
Învăluit în mister,
de noapte nedormită
mai aşteapt... stingher
s-o umpli, cu şoapte-păcate.
Şi, în amară plutire

[...] Citeşte tot

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!