Poezii despre plop, pagina 3
Cântec de lume
Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru...
Câmpu-i nins și tot mi-aș duce
dorurile-n el, năuce,
dară nopțile-nstelate
i le ține lui pe toate.
Tot aș sta și tot mi-i modru.
Înserarea-mi zice lotru,
seară confundată-n moină,
c-am furat din ea o doină
ce-am cântat-o în neștire...
Numai mândra-mi zice mire...
... dar la capul dragei mele,
plop îș urcă frunza-n stele
vântul de-l îngână-n ramuri,
plopul alb cu noaptea-n ramuri.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (ianuarie 1956)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre crengi
- poezii despre vânt
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre nuntă
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
- poezii despre alb
Moartea pasagerului
Octombre-a zugrăvit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb și de oțel,
Tavanul unei cameri de hotel
În care s-a-mpușcat un pasager...
Miroase-a igrasie...
Din tavan,
Bucăți de tencuială-ncep să cadă...
Octombre-și varsă ploaia rece-n stradă
Și pasageru-și spală rana în lighean...
În vârful unui plop, o cioară,
Sau poate pălăria neagră din cuier
A pasagerului ce-a vrut să moară,
Întreabă vântul:
- Cât mai e până la cer?...
Și, după câteva minute de tăcere,
Pornește-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, V, nr. 2 (1925)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre plumb
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre negru
Lacrimi de vers
privesc cu ochiul frunții ca un ciclop
veacul amăgirilor cu munți de speranța
am înfipt în glie rădăcini ca un plop
frunzișul de gânduri să capete nuanță.
îmi extind destinul în magic Univers
în palmele căuș să adun stele
din inima credinței curg lacrimi de vers
mă spovedesc la Lună cu păcatele mele.
îmi reproșează că n-am iubit destul
lumea aceasta cu demoni vagabonzi
de zei incompetenți pământul e sătul
și tremură lumina în îngeri pudibonzi.
sufletul se zbate în carnale corzi
Doamne iertarea te rog să-mi acorzi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre vagabondaj, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondel de toamnă
E toamna ca un ucigaș proscris,
Măcel făcând prin frunze an de an,
Nu iartă nici gutui și nici cais,
Nici tei, nici fag, nici plop și nici platan.
Cu florile nu face compromis,
Gonind din bălți și ultimul bâtlan,
E toamna ca un ucigaș proscris
Măcel făcând prin frunze an de an.
Pe toate le cufundă în abis;
Mi-e sufletul o frunză de castan
Ce-ncearcă să se-agațe de un vis,
Plutind prin aer ca un pui orfan!
E toamna ca un ucigaș proscris.
rondel de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre visare, poezii despre tei, poezii despre prăpăstii, poezii despre iertare, poezii despre gutui sau poezii despre flori
Vis
Demult visez la o casă
Galbenă și cu pridvor
Lângă ea o grădiniță
Și un plop tremurător.
Casa să fie spre soare
Pe aproape un râu să curgă
Două trei sălcii pletoase
Pe deasupra lui să plângă.
Grădinița să îmi fie
Plină, plină cu lalele
In în ele să ostoiesc
Toate dorurile mele.
Pe pridvor să pun mușcate
Precum maica a sădit
Și în florile lor roșii
Să văd chipul ei iubit.
[...] Citește tot
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre roșu, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre plimbare, poezii despre lalele, poezii despre iubire sau poezii despre galben
Răstignirea Luceafărului
Încearcă unii, când și când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere și noroi pe haina lui împărătească.
Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Și-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru și sihastru.
Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.
Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos și teafăr.
Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme și în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre mândrie, poezii despre lebede, poezii despre hărnicie sau poezii despre albastru
Iarba a adormit profund
Hai să aprindem noaptea cu cântecul de greier,
În loc de luminar
Să punem stele în foc.
Să spunem că iubirea a semănat cu vântul
Sau cu o adiere a frunzelor de plop
S-au liniștit caișii și vișinii în roșu orizontal
Și iarba a adormit profund.
Cuvântul nu mai strigă la tine, universul la mine,
Răsăritul pe drumuri să ne prindă când alergăm desculți
Și ce alegorie de flori tot mai suave au păsările-n aripi!
Când vântul parcă-i stins.
Ne caută un miracol cuvânt sau întrebarea
De ce în tinerețea noastră a nins?
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre vișine, poezii despre tinerețe, poezii despre somn sau poezii despre noapte
Un rămas bun
Curgi, pârâiaș, spre marea ta
Și varsă-te grăbit;
Ai mei pași nu te-or mai urma
Mereu, la nesfârșit.
Curgi pe pășuni, nu te-agita,
Căci râu devii zorit;
Dar pașii mei nu te-or urma
Mereu, la nesfârșit.
Însă arinul va icni
Și-un plop va fi foșnit;
Și-albina îți va bâzâi
Mereu, la nesfârșit.
Și mii de sori te-or lumina
Și mii de luni, vădit;
Dar ai mei pași nu te-or urma
Mereu, la nesfârșit.
poezie de Alfred, Lord Tennyson (1 iunie 2021), traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire sau poezii despre Soare
Fumegă înserarea
Fumegă-nserarea pe ulițele roase
Himerele coboară în șiruri din oglinzi
Păianjenii tristeții se lăfăie pe grinzi,
Pădurile adorm în scorburile joase
Cocoșii de pe case fac iar larmă
Și alergii la vânturile stranii
La miezul nopții-au nechezat cârlanii
Când a bătut un clopot de alarmă
Un flux de ape unduie agale
Un plop stingher uitat la mantinelă
Spre care urcă lent o pasarelă
Iar aerul e aspirat în foale
Un sentiment acut de conservare
Cuprinde brusc întreaga esplanadă
Imboldul cărnii care stă să cadă
De unde trebuia să zboare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre păianjeni, poezii despre cocoși sau poezii despre cai
Destin
Ziua urcă fără urme,
norii trec pe cer în turme
de la nord mai bate vântul
schimbă pe pământ veșmântul.
Caii soarelui-n galop
tremură ca frunza-n plop,
se strâng drumuri în amiază
cum cuvintele-ntr-o frază,
lungă și alambicată
dintr-o noapte întunecată,
Ziua cu broboane-n frunte
urcă până-n culmi pe munte
și privește-n zări spre mare
cum vin straturi de-nserare.
Doar un fluture minuscul
se îndreaptă spre crepuscul,
își așteaptă-n pace noaptea
știe c-o să-i vină moartea.
Se vorbește numa-n șoaptă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre schimbare, poezii despre pace sau poezii despre munți