piedici

Dacă cineva vrea să-şi rupă lanţurile şi să fugă, nu există piedici: natura ne ţine într-o temniţă deschisă. Când împrejurările ne-o îngăduie, se poate căuta o cale de ieşire după plac;dacă însă cineva are la îndemână puţine posibilităţi, să aleagă şi să vadă care este calea cea mai bună de a scăpa. Lipsesc prilejurile? Atunci să se agaţe de primul care-i iese în cale de parcă ar fi cel mai bun, chiar dacă e ciudat şi neobişnuit.

citat celebru din Epictet
Adăugat de Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

To exit...

în drumul meu răsar prea multe piedici
(pe arătură aşchii sunt destule)
şi năpustesc aievea tarantule
ce negreşit se-ntind să te impiedici
pătrunde-un vid în zeci de molecule
mai colorate... mai sarac în predici
închid anost doi ochi enciclopedici
când ceasul bate peste gânduri nule
pe uliţa pustie văd palate
şi-n loc de aur jgheaburi ei zăresc;
atunci condeiul mi-l ridic în spate
grăbind în van un act muncitoresc
să pot reda momente-mbelşugate
şi-n calmul vast trăirea-mi s-o-ncălzesc

poezie de Ionuţ Popa (22 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a înţelege un copil trebuie să îl privim când se joacă, să îl studiem în diferitele sale stări emoţionale. Nu putem proiecta asupra sa prejudecăţile, speranţele şi fricile noastre proprii, sau să îl modelăm ca să se potrivească în tiparele dorinţelor noastre. Dacă judecăm constant copilul în conformitate cu plăcerile sau neplăcerile noastre personale automat vom crea bariere şi piedici în relaţia noastră cu el şi în relaţia lui cu lumea. Din păcate majoritatea dintre noi doresc să-şi formeze copilul într-un mod care este îmbucurător pentru propriile lor orgolii şi idioţii. Noi găsim diverse grade de confort şi satisfacţie în proprietate exclusivă şi în dominaţie.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutule bun (dedicaţie pentru Sir)

Necunoscutule, acum ştiu cum arăţi...!
Căci neguri din Rău stăruind a ispită,
Tenebre şi piedici direct din hazard,
S-au schimbat în Frumos, în Bine! În... Tine
Şi-n cununa din suflet, porţi Soare şi flori!

Necunoscutule bun, acum... Te cunosc!

Prietene, ştiu, cât îi cugeţi pe semeni...
Cum tresari de-al lor dor şi-i mângâi în gând!
Ai tenul curat şi ţi-s ochii smaralde...
Ai sufletul munte şi glasul ţi-e tunet,
Drumul ţi-e umblet şi ţi-este umbletul drum...

Prietene bun, stai o clipă... cu mine!

poezie de Iulia Mirancea (2 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legământ

Te voi iubi pân' la sfârşitul vieţii,
Chiar dacă multe piedici mă opresc,
Aş vrea s-alung urmările tristeţii
Din ochii tăi şi-n ei să mă-oglindesc.

Nemărginit e focul ce s-aprinde
In pieptul meu, atunci când te privesc.
Chiar insăşi viaţa mea de mi-ai pretinde,
N-aş ezita să nu ţi-o dăruiesc!

Iubito, te doresc în orice clipă
Si-aş vrea doar lângă mine să te am,
Să fac mereu din dragoste risipă,
Să freamăt precum frunza de pe ram.

Eşti îngerul din înălţimi astrale
Ce-ai apărut pe-altarul vieţii mele,
Mă însoţeşti oriunde, pe-orice cale:
Si pe pământ şi dincolo de stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoici moarte pe carena navei

Navighez pe ape cu curenţi puternici,
Iar Trecutul apăsător îmi pune piedici
Depunând scoici pe carena navei mele, deci:
Multe mirosuri de carne înoată-n apele marine, reci,

Ale sufletului meu.
Valuri mari îngrămădesc, valuri înalte rostogolesc
Lipitori moarte pe destinul omenesc
Îngreunându-i libertatea de mişcare!

Aruncă lesturile-n fiecare zi,
Până când uitarea te va acoperi!
Pentru că eu sunt viu, iar tu eşti mort;
Mă legi de mal, eu năzuiesc spre-alt port,

Acolo-s aşteptat de Ziua mea!
Desprinde-ţi lestul! Din urmă vine-o noapte rea,
Ai nevoie din pupa de vânturi sunătoare
Şi de-o asietă* corespunzătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Clopton Lanier, 1842-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc

Au început puterile să-mi scadă
De jumătatea vieţii am trecut
Din dar şi dor cu DUH amestecate
Un chip zidit de DUMNEZEU, din lut

Mi-a răsărit un rid sub pleoapă stângă
L-am salutat şi ne-am împrietenit
Un dor prin tinereţe ne alungă
Şi-l cert... când îmi şopteşte de iubit

Am neputeri de-acum şi plete dalbe
Mi-am adunat anii într-un mărgean
"Eşti tânăra-încă ", îmi şoptesc, castanii
Frumoasă, tânăra ca-n orice an

Mă rog lui Dumnezeu să-mi fie aproape
Şi-i cer doar sănătate de acum
O, de-aş putea să urc spre bătrâneţe
Agale, fără piedici puse-n drum!

[...] Citeşte tot

poezie de Ligya Diaconescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obosit...

Îmi puneţi piedici, inventaţi poveşti,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a şti
Şi-n viaţă am să izbutesc.

Nu vă cer să mă apreciaţi, nu-mi pasă
De fiţele şi figurile voastre de aristocraţi,
De părerea voastră mediocră şi răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneţi aceiaşi încuiaţi.

Terminaţi cu critica, cu răutatea şi prostia,
Cu acuzele, indolenţa, inferioritatea şi ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlaţi din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.

Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiţi,
Ştiţi cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveţi de unde, căci sunteţi prea zgârciţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!