pia�a+muncii

Tu, laur ...

Tu, laur, dătător de glorii,
Ce pomenit eşti în istorii,
Ce stai pe frunţile flămânde
Să ştie multe şi-s avide.
Şi pomenit-ai cu mândrie,
Pe cei răniţi la datorie
Şi frunţi deştepte de la pruncii,
Ce mintea şi-au robit-o muncii.
Cununa cu frunze firave,
Zace pe ţestele scârnave
Ale nebunilor din lume,
Ce gândul vor să îţi sugrume.
Dar trădător cum eşti din fire,
Nu ai nici gând de tresărire,
Când împleteşti cununi de glorii
Pe capul despoţilor ţării.
Şi te-ai unit în cârdăşie
Cu toţi tiranii, pe vecie,
Să stai pe capetele goale,
Binecuvântând munţi de jale.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada celui plecat cu pluta

Eu am iubit frumoase nedestepte
pe bani urate fără capatii,
manuta-mi fu inbirea cea dintii
mereu avea rabdare să m-astepte.

In gerul ca caldura 'ntoarsa
mi se asaza viata dimpotriva,
parca se vede 'n zare si coliva
cum s-a vazut de mult si barza.

Bolim aici precum golanii,
slugi-zilieri in a Evropii ferma.
Primind in schimbul muncii flegma
apelative strambe, LOOK! tiganii...

Sictir Evropo! De-a lungul si de-a latul
Ati luat ce-aveam si eu prin casa.
Va bucurati ca sunt intins pe masa
Mi-ati luat sositul si -mi luati plecatul.

parodie de Constantin Sava, după Mircea Dinescu
Adăugat de Constantin Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!

La a 85-a primăvară AMBASADORUL

Predestinat pentru vigoare şi elan,
El, fiul unui notar oltean,
Tainic, trăieşte viaţă înţeleaptă,
Răsplata meritată n-o aşteaptă niciodată,
E-un crez al său de inimă curată.

Goicean, dintr-un pământ străbun,
Inteligent, răbdător şi tare bun,
Gânduri pentru a 50-a carte,
E-un crez al său, ideea merge mai departe,
Acolo unde paşii au să-l poarte.

Găsind sensuri noi, cuvinte potrivite,
Onorat de semeni, fiind şi preţuit.
Rod al muncii minţii şi trăirii,
Un tainic, moment constant al dăruirii,
Numai bun la semeni pentru dăruit.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întâi dosarele

scoase din dulapul deschis
în spatele femeii cu părul
strong and long
roşu cât trebuie
apoi duse în clădirea veche
de o sută şi ceva de ani bătuţi
pe muchie cu dosul palmei
procedeu din karate
le aşezi pe jos alături de alte
dosare de tot felul
lângă statele de plată
din şaptezeci şi şase ridici
un vraf de fişe cu elevii care au abandonat
şcoala în două mii trei
dulapul de lemn e aglomerat
cu fişele de protecţie a muncii
unde vezi un prospect la sanohepatic
colesterol sau urinal pe mese
scaune şi birou se înalţă
teancuri de fişe medicale

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-a creat Dumnezeu

Dumnezeu, când m-a creat,
a zis -drăguţul de el- că ar fi bine ca,
lutul meu să aibă o plămadă cât mai consistentă!
Aşa că, înainte de a trece la frământatul divin,
a chivernisit în covată, cu multă râvnă,
Cutia Pandorei, cu trei căpeţele de speranţă:
un cântar pentru jumătăţi de măsură,
un cuţit cu două tăişuri
şi un potir pentru fericire, cu gura în jos!
Dar, din lipsa obiectului muncii,
-norocul- aceste odoare sfinţite, vor fi rivalizat
atât de mult între ele, încât, după încăierare,
din fiecare au rămas numai nişte cioturi:
din jumătăţile de măsură, doar măsura;
din cuţit doar partea care secţionează fericirea;
şi, din potir, doar un ciob!
Dumneazeu, când m-a creat...

pamflet de Iulia Mirancea (15 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele duminici de iarnă

Tatăl meu se trezea devreme, chiar şi duminica,
şi se îmbrăca în frigul bleumarin al dimineţii,
apoi, cu mâinile asprite de intemperiile vremii, care mâini,
din pricina muncii de-a lungul săptămânii, dureau,
făcea focul în casă. Nimeni nu i-a mulţumit vreodată.
Mă trezeam auzind scârţâitul gerului.
Când încăperile erau deja încălzite, el ne striga,
şi, fără grabă, începeam să mă îmbrac,
încă temător de răutatea insistentă a acelei case;
îi vorbeam cu indiferenţă,
lui, care alungase frigul din casă
şi-mi lustruise, de asemenea, pantofii.
Ce ştiam eu, ce ştiam eu
despre iubirea austeră sau despre birourile neprietenoase?

poezie de Robert Hayden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămuriri

Când toţi ceilalţi ai casei erau la liturghie
Eram numai al ei – noi curăţam cartofi.
Spărgeau tăcerea, căzând unul câte unul
Ca stropii de-oţel de pe electrozii de sudură.

Un fragil confort se insinua-între noi, lucruri împărtăşite
Sclipeau în căldarea cu apă rece şi limpede.
Alţi cartofi cădeau. Clipocirile plăcute, senina simplitate
A muncii celuilalt ne menţineau prezenţi în realitate.

Apoi, în vreme ce lângă patul ei preotul
Cădelniţa şi psalmodia rugi pentru muribund,
Iar noi suspinam ca apele curgând pe prund,
Îmi amintesc capul ei înclinat spre capul meu,

Respiraţia ei în mine şi cuţitele noastre fluide-n pâine –
Apropiat nespus de ea-s în viaţa care-mi mai rămâne.

poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argheziana

Nu-ţi voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun şi patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrăteşte seara, marea,
Când plânge-n ţărmuri toată ţara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mişei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ţine.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înţeapă doar şi strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec şi picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de ţăran

În viaţa aspră de la ţară
mi-am trăit anii şi eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
şi punea în cofă apă.
Tata-şi încărca spinarea
şi-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Aşa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu feţe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
şi viaţa era frumoasă.
Iarna ne spuneau poveşti
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părinteşti,
somnul venea pe la gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţiatorii

Reptilă lenoasă, sobol îngălat,
timpul se tîrâie-n bot!
Energie a muncii în ritm avântat,
fă-i vânt înainte timpului tot.
Din fire noi viaţa ta se urzi –
zi lucrătoare sau sărbătoare,
înşiruie-ţi lanţ zi lângă zi,
flux disciplinat şi fără-ncetare.
Problemă-i de ani, nu de veacuri, comuna. –
Lângă maşini, mai mulţi decât ieri,
specialiştii sporească întruna:
mecanici, strungari şi mineri.
Lăcătuşi, tăietori facem faţă la greu
respectându-ne-n muncă legământul cel mare.
Iniţiatorii noi suntem, promotorii mereu
ai socialismului în desfăşurare.
La tractoare, maşini şi vagoane
daţi bătaie fierbinte;
de înfumurările americane
trecînd, să le-o luăm înainte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!