pentru doamna diriginta

Doamnă

Ce frumoasă sunteţi, doamnă,
Chiar şi-aşa, puţin mai tristă
Când păşiţi uşor spre toamnă,
Vara voastră mai există.

Când păşiţi pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parcă sărută
Umbra voastră pe cărare.

Şi aşa frumos vă şade
Cănd vreţi să puneţi la loc
O şuviţă ce tot cade
Şi alunecă din coc.

Chiar dacă vă enervaţi
Când vă credeţi furioasă
Poate nu ştiţi, dar aflaţi
Doamna mea, sunteţi frumoasă!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vă răsplătească Bunul Dumnezeu, pe tine şi îngerii ajutători, pentru minunatele versuri prezentate tuturor. Îţi mulţumesc că faci parte [...] | Citeşte tot comentariul

Doamna Purkpile

A fugit şi a fost bun dus pentru un an.
Când s-a întors acasă mi-a spus o poveste ridicolă,
Cum că fost răpit de piraţi pe lacul Michigan
Şi ţinut in lanţuri, aşa că nu a putut să-mi scrie.
M-am prefăcut că-l cred, deşi ştiam foarte bine
Ce făcea pentru că se a se întâlnea, din când in când,
Cu croitoreasa de pălării, doamna Williams,
Când aceasta mergea în oraş după cumpărături.
Dar o făgăduială este o făgăduială
Şi o căsătorie este o căsătorie,
Şi din respect pentru propriul caracter
Am refuzat să mă las atrasă în divorţ
De schemele unui soţ care se plictisise de fapt
De datoria lui şi de jurământul marital.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restitutio

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război

Nu le veţi găsi interesante:
Nici măcar nu pomenesc de modă
Şi-am să vă rămân dator o odă,
Pentru desfătările galante

Mai aveţi din cărţile de şcoală
Şi în plus atâtea almanahuri
Abundenţa naşte-ntruna crahuri,
Iar mania e curată boală!

Degetele voastre sunt prea fine
Pentru-o carte ce nu mai e nouă
Când se-mparte riscul pe din două,
Nu-i aşa că schimbul vă convine?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zăbovesc un pic

Eu nu doresc să te-nsoţesc la coasă,
Doamnă drapată-n negru şi lălâie.
Te ştiu prea bine, doamnă, şi nu-mi pasă
De fânul tău cosit, cu miros de tămâie.
Deci, cată-ţi altul mai scârbit de trai
Să te urmeze peste tot-săracul!
Când ai de toate-n lumea asta,-n rai,
Refuzi să mergi, ori mergi ca racul.
Urâtă doamnă, drapată-n negru şi lălâie,
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă
Şi fug de tine, doamnă, ca dracul de tămâie
Şi nu vreau, nu, să te-nsoţesc la coasă.
Mai zăbovesc un pic, gustând la tămâioasă.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc

domnişoară şi doamnă
pentru că mă iubiţi în ziua de azi
am priceput ce ne sfarmă
rezistenţa la înapoiere la întoarcerea
ficusului rispitor (?!)
cu moleculele de carbon afişate
din care buzele voastre bine alcătuite (listate)
mă şi sărută ca la-nceputul
creaţiei prost nu
merotate: vă mulţumesc -
cresc
plante în ghiveci domnişoară
sau doamnă în
că virgine
păduri se întind la piciorul
muştelor expulzate în spaţii
cu unghiuri feline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, doamnă

E tristă toamnă şi e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aş vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înşii să-mi poftesc

În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Şi se aprind aceleaşi veşnice ispite
Şi se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas

Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă

O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieţii drum

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să plângi când sunt căzut? [And wilt thou weep when I am low?]

Şi o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut –
Nu vreau să-ţi fac o rană-n piept.

Inima-i tristă, nu mai sper,
Am sânge rece şi sunt frânt;
Şi numai tu când o să pier
Vei suspina lângă mormânt.

Dar parc-o rază de senin
Prin nori de chin a licărit;
Şi scurtă vreme îmi revin,
Căci pentru mine-ai suferit.

Domniţă! Plânsul tău duios
E pentru omul disperat;
Şi dublu e de preţios
Pentru-acei ochi care-au secat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aievea

Fii binevenită, doamnă!
Ai răspuns chemării mele,
Eu sunt îngerul de noapte
Şi n-am coborât din stele.

Sunt aievea tot ca tine,
Doar c-am luna-n noaptea mea,
Nu-i lumina ei de vină,
De timid te-oi săruta.

Tot ce e în jurul nostru,
Negura foşnind prin pomi,
Florile şi iarba lungă,
Îmi şoptesc că poţi s-adormi.

Pune-ţi deci pe al meu umăr,
Părul tău înmiresmat,
Am să te cuprind de mijloc,
Prinde-mă şi tu de braţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!