Poezii despre parintii care m-au infiat, pagina 3
Nu poți
Nu poți pleca înaintea mea!
Nu pot fi martorul propriei sinucideri,
Căci așa se va întâmpla.
Voi fugi de clipa aceasta
Și nu mă veți mai cunoaște vreodată.
Copiii nu iartă!
Pentru ei durerile nu mai dor
Când părinții se retrag în veșnicul somn.
Vă las cu grijile mele
Și cu dragostea care va veni
După ce nu voi mai fi.
Nu vreau nimic de la voi!
Îmi ajunge sărăcia și lacrima
Ce m-au urmat cu aleasă credincioșie.
Când puteați să mă iubiți ați fugit.
M-ați rănit!
Plâng acum în tăcere, cu ploi,
Toamna din voi.
Nu mă căutați! Pentru voi am murit...
Amintiți-vă doar,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-a năvălit pustia și-am tăcut.
M-a îmblânzit durerea și-avui parte
De drama dramei celor șapte arte
Și de tot ceru-n care am căzut.
M-au invadat armatele de ierbi,
Pus la perete, rob al resemnării
N-am acceptat să fiu pentru imberbi
Și nici pentru poporul disperării
Din care-am fost ivit, să-i pot scri plânsul,
Pân-fiii lui m-au izgonit dintr-însul.
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (8 septembrie 2003)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăunatul
(dedicație pentru Adrian Păunescu)
Am vrut să fiu de ajutor
Tuturor maimuțelor
Și m-au hulit și m-au bârfit,
Au dat cu piatra, m-au rănit.
Au apărut ca din senin
Unii de-și zic partid,
Au atacat cu tehnică de lup,
Cu toții, laolaltă-n grup.
Ei au venit, au scos din sac
Și mere dulci, și struguri, și banane,
Maimuțele s-au strând în cerc,
Ca să-i aclame.
Dar mai regret și-mi pare rău
Că-n multe cazuri Pictură de Bebică Ghiță
Un maimuțoi am fost și eu.
poezie de Bebică Ghiță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iosif pune la probă pe frații săi
Din nou trimite tata pe feciori,
După un timp, să cumpere merinde
Din nou îi cercetează bunul domn,
În timp ce dorul, inima-i aprinde.
Din multele necazuri îndurate
Strânsese Iosif mare-nțeleptciune,
Ca să-și testeze fiecare frate,
Cu dragoste și fapte de minune.
El le-a săpat în suflet pocăință,
Ca să le poată oferi iertare.
O, Doamne dă-mi și mie-acea știință,
Acea înțelepciune uimitoare,
Să dau nu numai grâul și arginții
Pentru vrășmașul care m-au urât,
Și să-mi iubesc și frații și părinții
Cum prințul Iosif i-a iubit atât.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt prezent
De la naștere m-au lăsat să aștept
m-au învățat să mă lupt cu timpul,
porțile la care bat se deschid greu,
dar trebuie să intru.
Sunt prezent
în toate întâmplările și ele mă încearcă
și chiar dacă mă rănesc
lupt până la epuizare.
Strig cu revoltă,
nimic nu mă oprește în loc
și nici nu mă tem
când îmi topesc seva
în fiecare cuvânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prins
Zorii m-au surprins în viață,
Pentru-a nu știu câta oară,
Și-n această dimineață;
Voi fi prins până deseară.
Ca un vas de sărbători,
Plin, adică ocupat,
Cu iubiri și cu erori;
Zorii nu m-au revărsat.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra de gand
Trăiam într-un gând
Ca sub o piatră
Când, într-o bună zi,
Niște copii
M-au scos afară
S-au jucat cu mine
Apoi m-au uitat în soare
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii măicuței
Ochii măicuței luminoși
Când le-am putut simți privirea,
Învăluindu-mă duioși
M-au învățat ce e iubirea.
Ochii ei blânzi și zâmbitori
Ce mi-au vegheat copilăria
Curați ca roua de pe flori
M-au învățat ce-i bucuria.
Ochii măicuței visători
Călăuzindu-mi tinerețea
Străluminați de mii de sori
M-au învățat ce-i frumusețea.
Urmând credința din strămoși
Ce astăzi o cinstesc și eu
Prin ochii mamei cei pioși
L-am cunoscut pe Dumnezeu.
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmbătrânesc părinții
Când îmbătrânesc părinții își deschide cerul pleoapa
Lacrime diamantine picurând din bolta-albastră,
Stelele în doliul nopții ca și florile în glastră
Se-ofilesc, sinucigașe în eter săpându-și groapa.
Murmurând molcom din cetini, brazi-n melodii funeste
Scaldă munții ce spre ceruri creștete semețe-nalță,
Avocați ai apărării în a timpului instanță
Avatarul senectuții vor, pledând, să îl conteste.
Apele, în unda lină ridurile-ar vrea să spele,
În oglinda argintie tinerețea să reflecte
Ori în adâncimi de mare ale timpului efecte
Să înece în vârtejuri care par un joc de iele.
Când îmbătrânesc părinții toamnă e și vine iarna,
În încheieturi și-n oase neputința-și toarnă plumbul,
Ochilor, de vulturi cândva li se-ntunecă văzduhul
Și în depărtări celeste îngerul își sună goarna,
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire
Norii m-au învăluit în straie gri
Să rătăcesc în umbre și reci picuri,
Să fac râului strat de mozaicuri,
Morilor de apă, roțile-a-și roti!
În ziua când voiam a ștrengări
Și-am construit castele din nimicuri,
Norii m-au învăluit în straie gri
Să rătăcesc în umbre și reci picuri,
În pumni să-i prind și apoi cântări
Pe ale talerelor șirelticuri,
Poemele de-amor să-mi ard în plicuri,
Dar n-am putut și lumea se umbri,
Norii m-au învăluit în straie gri...
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!