paradis

Dumnezeu zăcea mort în paradis

Dumnezeu zăcea mort în paradis;
Îngerii cântau imnul sfârşitului;
De pe aripile lor picurau
Pe pământ
Stropi de sânge.
Acesta, lucrul care gemea,
A devenit negru şi s-a scufundat.

Apoi, din cavernele de departe
Ale păcatelor moarte,
Au ieşit monştrii, învineţiţi de dorinţă.
Ei s-au încăierat,
S-au certat pretutindeni
Pentru o îmbucătură.

Dar, din toată povara de tristeţe, asta a fost cel mai trist –
Braţele unei femei încercau să apere
Capul unui om care dormea
De fălcile ultimei fiare.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoşi.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuşi se joacă doi copii voioşi.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton şi moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Şi se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreţ
Şi arde din nou ca o văpaie.

poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie-n paradis

Plânset, vaiete, suspine
Adunate-n trup la tine
Spasmele-nfricoşătoare
Te topesc rău pe picioare.

Muget de pleoapă-mpietrită
Peste ochi plini de ispită
Rotocoale-nfierbântate
Spală urmele ridate.

Se năruie universul
Răpindu-ţi până şi ghersul
Durerea buluc, buluc,
Te izbeşte tăvălug.

Candele înmiresmate
Răspândesc parfum de moarte
Îngerii se odihnesc
Pe tărâm Dumnezeiesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce iubim aşa mult
Primăvara?!
Ne reaminteşte de paradis.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia copilăriei

Gândurile mă poartă prin copilărie,
va rămâne cel mai regretat paradis
şi chiar de timpul aleargă-n veselie,
încerc să-l străbat, măcar, prin scris.

Mulţi ani s-au destrămat, în neştire,
făr' să ştiu când, timpul a îmbătrânit,
într-o zi am găsit în oglindă o privire,
era fetiţa cu ochii zglobii şi-a zâmbit.

Am simţit nostalgia curgând în vene,
emoţia a strâns, chiar inima-n chingi,
dar dincolo de trăirea ce pleacă-vine,
amintirile-s un copac cu multe crengi.

,, Copilăria-i singurul paradis pierdut''
pe care-l străbatem, primind energie,
dar fiind încorsetaţi de-al vieţii tumult,
mai rătăcim şi pierdem singura magie.

poezie de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa

Nu pot
urca
în Paradis
nu pot
coborî
în Infern
sunt
pedepsită
să trăiesc
realitatea.

poezie de Georgeta Dârjan
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Te rog Doamne, spune-mi, Doamne,
Au simbolurile taine?!
Sunt imagini de prin vis
surogat de paradis?!

E-un copil ascuns în noi
comentând de cifra doi?!
Ce-ntrebare se întoarce
până-n tine se reface

dintrun gând o apă vie
flori din ceruri de-or să-nvie...
Toate ţi le-aş spune ţie
tot ce nu a fost să fie

sfâşierea declarată
printrun vers cu-o nestemată
atârnată în locul lunii
nopţii până-n ochii lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Maia Kodrin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru cuvinte - Un Paradis...

*
Cu o stamină dintr-o floare
Am inceput, să scriu scrisoare,
Dar, m-am oprit si n-an mai scris,
Că lacrima de pe-o petala,
*
Si-acum o văd, se zbate, moare
Lăsând in urma ei un " semn".... de sare.
E lacrima nesarutată
Ce-n timp s-a trasformat in pata.
*
Nectarul!... dulcele din viaţă
In flori e doar, în dimineată
Caci fluturii, flori zburatoare
Cu trompa-l iau spre alinare
Si n-a mai fost pentru scrisoare.
*
Dar cerul s-a umplut de stele
El, Edenul privirii mele!...
Cu bogatia ce mi-ai dat-o

[...] Citeşte tot

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El avea un vis

Avea un vis şi întreaga lui viaţă, fidel,
A luptat şi-a trudit pentru el.
Plutind întotdeauna-naintea ochilor lui,
Acesta-i împurpura toate şesurile cerului:

Furtuni – nori se prăvăleau de-a valma sau cu rândul
Deasupra-i lătrându-l,
Pentru ca, apoi, calmă şi distantă, bolta să-şi îndepărteze norii
Colorându-le speranţelor bujorii.

Sclipire a luminii din paradis –
El avea un vis.
Trudea din greu, dar velele, subţirele
Erau prea fragile pentru vremuri rele,

Iar vijeliile i-au smuls bricul albit de neaua sării
Şi l-au împins undeva departe,-n imensitatea mării.
Dar lui nu-i păsa de catargul frânt
Şi nici de mare sau de vânt!

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hăul din Paradis

Mă jurai, iubito, ţie doar să-l spui,
să-ţi transform în fluturi toate-acele molii
ce tresaltă-n tine ca-ntre vechi linţolii
când citeşti scrisoarea unuia. A cui?

Păi... nu pot, iubito, n-aş putea să spun,
că era prin visuri, nu era citeţ,
dar scria cam sexi şi cam îndrăneţ
pentr-o zi ca aia, parcă... de Crăciun.

Nu contează! Uite, trec la visul meu,
când eram cu tine. Doamne, ce mai vis!
Noi, goliţi de toate, ca în Paradis,
tu păreai zeiţă, eu păream un zeu.

Te strângeam zeieşte-n braţele-mi zeieşti
şi-ţi striveam privirea în cătarea mea
care-n clipa-ceea doar nectar avea
şi era pierdută-n formele-ţi lumeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!