orez

Când ninge

Când ninge pe cheiul pustiu
Aş vrea să ştiu să pictez.
Să fiu un artist chinez
Şi cu cerneală de aur să scriu
Un poem despre zăpadă
Şi despre o pasăre care s-a dus.
Să zugrăvesc o cracă de bambus
Împodobită moale, cu zăpadă.
Apoi poem şi cracă pe hârtia de orez
Să mă împace şi să meditez
Asupra morţii care nu vine diferit
Când ninge sau când e prunul înflorit.

Cineva să spună: "e poetul satului,
Când se tânguie trestiile scrie
Şi răvaşul, împodobit de mâna lui,
Îl trimite prietenului din copilărie
Însurat într-o casă la margine de râu
Şi care poartă pe zale şi la frâu
Un rotocol brodat cu balaur."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul înseamnă destin

Nu mi-aş fi putut dori o altfel de viaţă. Aceasta este chemarea mea,
să muncesc ogorul şi să cultiv duzi

cu cele două braţe ale mele. Întotdeauna am fost priceput la asta;
şi totuşi, împotriva foamei şi a frigului, rămân

cu pleava şi cu zdrenţele. Nu vreau mai mult decât
un stomac plin. Tot ce doresc este destul

orez, haine călduroase pentru iarnă şi
cămăşi uşoare pentru arşiţa verii –

atât. Dar nu reuşesc nici asta. O,
lucrul ăsta te poate umple de amărăciune!

Iar caracterul înseamnă destin. Dacă
eşti naiv în viaţă, drumurile ei te vor înşela.

Aşa stau lucrurile. Nimic nu le poate schimba. De aceea,
mă voi bucura de fiecare pahar cu vin.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrapunct

apele curg
ca totdeauna se revarsă peste margini
tacit melci se nasc refac paradisul vieţii subterane
lumea-i pe muchie de cuţit
nimic nu-i sperie pe melci în adânc
fantome din trecut mai apar din când în când
să vorbească de nobleţe de o supă de orez a la Trieste de muzica lui Berlioz
şi totuşi nu mă înşel
este ziua zborului
nu mă întreba cum pot crede în povestea
fantomelor sunt nişte infatuate
vedeniile astea nici albe nici negre trebuie puse la punct
un melc şi o plantă smulşi din abis
contrapunct
în vârful unui copac ar fi de ajuns
pentru un alt început

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă sarmalei

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
Somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...

Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
Imn de lăudă mâncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
Şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
C-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
Pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
Ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

[...] Citeşte tot

poezie de Al. O. Teodoreanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe foc

ciorba de pui chinezească

să tai ghimbirul felioare
şi trei căţei de usturoi,
cum ai putea descrie oare,
parfumul dragostei în doi,
prin aburii de pui grăsan,
picuri uleiul de susan
şi morcovii căliţi cu ceapa
ardeiul, ţelina şi prazul
îi umpli imediat cu apa
sărată dacă este cazul,
ciorbiţa astfel ticluită
arată bine, aurită,
cum n-ai uitat să pui o urmă
din praful galben de curcumă
şi puiul lăfăind în zeamă
îl vei acri de bună seamă
nu cu oţet, ci cu lămâie,
zemoasă, verde sau gălbuie

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratele

numărul 1 era saloth sar
sau politique potentielle cum zic
francezii care se pare că l-au creat
la un bol cu orez
şi o
doctrină marxist
- leninistă aruncată
şi învăţată la paris
la o cană de cafea în cafenele
unde se discuta filosofie
sorbind laolaltă cu radioelectricitatea
ideile marxiştilor francezi
pol pot - primul frate numărul unu
din lume - a de
populat oraşele în trei
zile şi trei nopţi au părăsit zona ur
bană în 72 de ore mânaţi de khmerii roşii
rasa ariană pentru kampuchia
integrarea în noua ordine era rapidă
sau nu era şi te aducea în mormântul

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutura-i temelie

Ne-am emancipat cu toţii
Fiindcă de o vreme încoace
Mâncarea tradiţională
Nicidecum nu ne mai place.

Când vedem cartofi, fasole,
Jumări, ouă, ardei gras
Sclifosiţi din calea-afară
Imediat strâmbăm din nas.

Pentru mine-i de mirare
Cred că suntem duşi cu capul,
Nu ne mai place tocana,
Acum adorăm kebapul.

Nu mai e nicio scofală
Să mâncăm orez cu lapte
Când ne-aşteaptă la fast food-uri
Aripioarele picante.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (2 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celălalt eu

Creatura mea cea mai lăuntrică, poate Caliban*,
Poate Sfântul Francisc* (un soi de ignorant, în orice caz),
Îşi pune, ca un înţelept chinez ascultând
Colocviul după-amiezilor de vară,
O inscrutabilă înţelegere pe frunte.

Panegiricul care-i tăcerea lui
Îmi devine limpede (mie, un alt soi de ignorant),
Scris cu minuscule riduri, pasivitatea unei
Mâneci, jumătatea începutului unei ocheade,
Un aer de contemplaţie senzuală.

Ce iaz leagănă ce petală-n privirea lui?
Ce pasăre înfoiată se decupează pe-o crengă?
Poţi vedea munţii, dar ei nu sunt ai lui,
Împletiţi cu cascade şi izolaţi pe cer,
Îndepărtaţi de poemele din câmpurile strălucitoare de orez.

Dac-aş putea face-o epigramă despre ceea ce reprezintă el,
Cele şaptesprezece silabe* spunând exact

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec prezentat lui Wei Ba, un domn ieşit la pensie

Viaţa nu-i făcută pentru întâlniri;
ne deplasăm asemeni stelelor la margini opuse de cer.
Deci, ce fel de noapte este noaptea asta
când împărţim lumina aceleiaşi lămpi?
Tinereţea – cât a durat?
Amândoi, de- acum cu capetele sure,
întrebăm despre vechi prieteni – jumătate deja duhuri;
ţipete de neincredere lovesc în inimi.
Cine ar fi crezut? – după douăzeci de ani
intru iarăşi în casa ta.
Nu erai căsătorit cand ne-am despărţit;
acum, deodată, un lung rând de băieţi şi de fete
întâmpină veseli pe prietenul tatălui lor,
întrebandu-l în ce locuri a fost.
Inainte să fi terminat de răspuns,
ai trimis băieţii să pregăteasca vinul şi mâncarea,
ceapa verde tăiată în noaptea neagră,
orez proaspăt gătit, amestecat cu mei galben.
Intâlnirile au devenit rare, ai spus tu,
vinul a curs până am golit zece cupe!

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

Sufletul meu în faţa ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poţi aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, să lumineze în noaptea de cuarţ,
Să se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl ţineai pe fereastră şi el îţi lumina nopţile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenţi, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută şi acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe ţărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde eşti, unde eşti? Eram arborele tău şi îţi ţineam de cald,
Îţi povesteam amintiri din Ţara-Soarelui-Răsare
Şi îţi scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-şi lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic şi orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moştenire fetei tale
Sau pur şi simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ţi rămână din mine. Apoi unge-te cu cenuşa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!