oceanul

Oceanul

Oceanul îşi are peşterile lui sub ape,
Singuratice şi-adânci, unde se tace.
Deşi pe val zburdă zgomote şi furii cât încape,
Dedesubt e linişte şi pace.

Acolo-şi au lăcaşul spirite crâncene, duhuri,
Acolo, vii, ţin sfat cei care pentru noi par ireali,
Şi-acolo-s cei pe care-i plângem, în adâncuri.
Cei tineri, cei frumoşi, cei buni şi cei leali.

Marinari trudiţi se odihnesc la umbră şi răcoare
În apa vie-a împărăţiei lor albastre,
Singurătatea oceanului li-i binecuvântare
Şi-s vegheaţi de raza blândă-a miilor de astre.

Pământul are griji, pământul poartă vini,
Neliniştite sunt mormintele din cimitire,
Dar somnul marinarilor e lin şi patul fără spini,
Sub valuri de velur, îmbrăţişaţi de prima lor iubire.

poezie de Nathaniel Hawthorne, 1837–1842, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îmbrăcat oceanul

Din cioburi
şi din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri şi
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viaţa,
îndrumător
să-mi fie.

Din nori
fără de apă uscaţi pe portativ,
din cer
fără de-albastru şi
ploaie
fără plâns,
am meşterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cred că,
odată, oceanul
a aparţinut lunii
şi că acesta s-a desprins
şi a căzut pe pământ.

De aceea
luna
îl atrage spre ea
cu atâta consecvenţă,
fără contenire,
încercând
să-l atingă
încă o dată.

poezie de Brandon Villasenor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida

Au existat sau n-au existat.
Pe insulă sau nu pe insulă.
Oceanul sau nu oceanul
l-a înghiţit sau nu.

I-a fost dat cuiva să iubească pe cineva?
I-a fost dat cuiva să lupte cu cineva?
S-a întâmplat totul sau nimic
acolo sau nu acolo.
Oraşe au fost şapte
Oare într-adevăr?
Au vrut să fie veşnice.
Dar unde sunt dovezile?

Nu au inventat pulberea, nu.
Au inventat pulberea, da.

Probabili. Îndoielnici
Imemoriali.
Neluaţi din aer,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că mai profund, mai infinit şi mai etern decât oceanul este privirea unui copilaş când se trezeşte dimineaţa şi gângureşte sau râde...

citat celebru din Vincent Van Gogh
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guraliva

Pe femeia ce mi-e dragă,
Dac-o pun, oceanul seacă,
Pot şi-n jug s-o fac să tragă,
Dar să nu să îi cer să tacă!

epigramă de Ion Ghera din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori, iubito...

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte

distih de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigatorul înţelept ce pluteşte prin oceanul vieţii, trăieşte în calm şi linişte şi îşi atinge întotdeauna scopurile vieţii - atunci când are o cunoaştere detaliată asupra Legilor Naturii şi ale Gândirii.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăriţa

De ziua ei, acum, pe douăzeci şi patru,
Am să-i fac cadou o undiţă şi-o lotcă,
Şi-o s-o vedeţi pe EBA - serios, nu latru -
În Oceanul Arctic, pescuind... la copcă.

epigramă de Dan Doboseriu (19 aprilie 2013)
Adăugat de Dan Doboseriu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai uşor să construieşti o punte peste oceanul ce desparte două continente, decât să treci peste prăpastia ce desparte doi indivizi sau două popoare.

citat clasic din Mahatma Gandhi
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!