Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

ocean

Toate rezultatele despre ocean, pagina 3

Ocean mai puternic ca țărâna

Ocean mai puternic ca țărâna,
Încăpățânat, turbulent și-abraș,
Vei iubi oare-acest copilaș
Și-i vei săruta întotdeauna mâna?

Când mă joc cu tine ești blând foarte,
Iar valurile-s mătăsoase și albastre....
Dar, spun marinarii care-au navigat departe,
Că nu te joci mereu, că ai și zile proaste.

Dai bobârnace,-n larg, enormelor vapoare,
Ca și cum ar fi surcele, niște mici ghivece –
Spune-mi de rog, căci vreau să știu de ce
Ai o fire atât de schimbătoare?

Ocean mai puternic ca țărâna,
Încăpățânat, zgomotos și-abraș,
Vei iubi oare-acest copilaș
Și-i vei săruta întotdeauna mâna?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul norilor

Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru,
Trec păzite de un astru,
Către tărâmuri neumblate.

Împinse de vântul aspru
Se rup ca valuri înspumate,
Corăbii albe înșirate
Pe un ocean de cer albastru.

Convoiul alb bolta străbate
Irizând în alabastru;
Se rotesc circumterestru,
De nori cohorte răsfirate,

Corăbii albe înșirate...

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Statul este o caracatiță, cea mai mare și cea mai puternică din lume, dar cu mult mai multe tentacule decât caracatițele din ocean, cu care ține pradă permanent un popor întreg. Un om poate avea o șansă să scape din brațele unei caracatițe din ocean, fie ea șansa cât de mică, dar din brațele statului caracatiță n-are nicio șansă să scape.

aforism de din Statul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (10 decembrie 2021)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Valul se ridică din Ocean, călătorește la suprafața Oceanului, după care se retrage în Ocean. Oceanul rămâne. Nemișcat. Neschimbat. Fără Pereche. Dincolo de aparențe, valul este Însuși Oceanul care se exprimă printr-o formă temporară. Apa valului nu este separată de apa Oceanului. Căci o singură apă există. Bine ai Venit Acasă, val călător!

în Întoarcerea la Liniște, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Copilul "Diamant": "Dumnezeu este oceanul si noi oamenii suntem picăturile." Serios? Și cum se distinge o picătură în ocean? Cum și în ce punct e despărțită picătura de ocean pentru a o putea decela? Oceanul este Totul din întreg și acceptăm absurditatea că în El apare o picătură, păi cum de e desprinsă ea de ocean ca să putem vorbi de dualitatea Dumnezeu-om? În afara minții tale duale care se crede desprinsă de Dumnezeu cum de exiști tu și Dumnezeu? Unde și când a apărut această separare dureroasă dacă însăși ubicuitatea/atotprezența divină spune că EL e Totul? Pretutindeni există Sinele/Dumnezeu și atunci cum și unde mai apari și exiști tu - în afara lui - de ai început să îl cauți sau să faci afirmații absurde gen "omul e picătura, iar Dumnezeu e oceanul"?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Alerg cu gândul

Alerg cu gândul peste mări și ape,
Peste câmpuri întinse, peste munți,
În Univers pătrund tot mai aproape
Și tot întind închipuite punți.

Alerg prin galerii și prin genuni,
În zbor de chinuite încleștări,
Mai cred și câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.

Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniștea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit și fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răsărit de ocean

azi dimineață îmi păreai senină
nu știam de unde să încep să te am
te jucai cu o rază de soare
de-a iubirea
te-ascundeai
după zâmbetul tău diafan

pe la amiază te-ai înnourat a furtună
tocmai când aș fi vrut
picătură cu picătură să te beau
miroseai încă a sâmburi de gutuie
a nisip sărat
a mărgean

mai spre seară te dezbrăcai de cuvinte
mă împresurai cu tăcerea
trupului tău
niște șoapte înroșeau răsăritul
cu un geamăt adus
de ocean

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorina Rîndașu

Într-un ocean de fum

e o liniște necunoscută
în care ziarele vechi se unesc
să-mi înlocuiască pielea.
undeva mai la dreapta de paharul de plastic
pe care l-am fi golit
pe rând
stă camera de gardă
între nevoia de aer
și durerea de a respira.
mi-e frică și sunt sătulă
de conceptul ăsta parșiv
de a fi tu însuți
că voi nu știți ce-nseamnă să nu
reprezinți decât
câteva kilograme de carne decolorată
așa că mă întind pe rugul șters
ulterior
cu buretele ademenitor al clasei
prăbușindu-mă
în ceea ce a mai rămas din mine

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Pictorul de cer și ocean

albastru-mi strivește privirea
lumea este închisă-n tăceri
albul trist îmi poartă amintirea
măștilor ce nu vor să primească lumina

când în cer nu mai sunt albi pescăruși
sculptez cu clipe frumoase tristețile din valuri
cuvinte pictez neuitate-n gându-mi, amintirea
și demult respir prin frumosul ocean

așa am ajuns să adun și meduze
scoici, iar apoteotic sa pun și un ban
tarabele-n nisip își strigă disperarea
încercând să alunge tristețea, de peste an

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sinele e veșnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind și se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine și acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poți să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca și cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a înghețat. El nu este desprins de ocean și nici nu poate pleca din el.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook